Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
744 de articoleAcest studiu longitudinal al 1.246 de adolescenți a urmărit relația dintre simptomele ADHD, relațiile cu colegii și sănătatea mintală pe parcursul a trei ani. Simptomele ADHD au prezis atât relațiile problematice cu colegii, cât și consecințele negative asupra sănătății mentale, cu senzația de aparținere în grup, prietenii și izolarea mediind acestea asocieri.
La un bărbat în vârstă de 21 de ani, diagnosticat cu ADHD și tulburări de învățare, s-a constatat o rezistență la hormonul tiroidian (RTH) cauzată de o mutație heterozigotă nouă în gena receptorului beta al hormonului tiroidian. Acest caz ilustrează modul în care o afecțiune endocrină genetică rară se poate manifesta prin simptome similare celor ale ADHD, subliniind importanța evaluării funcției tiroidiene în cadrul evaluării ADHD.
Acest studiu longitudinal, care a cuprins peste 10.000 de copii din cohorta ABCD, a analizat legăturile dintre timpul petrecut în fața ecranului, apariția simptomelor ADHD și modificările structurii creierului pe o perioadă de 2 ani. Un timp petrecut în fața ecranului mai mare la momentul inițial a fost asociat cu o intensificare a simptomelor ADHD și cu o reducere a grosimii corticale în regiunile frontale și temporale, volumul cortical total jucând un rol parțial de mediator în această relație.
Acest studiu de cohortă bazat pe populație analizează tendințele în ceea ce privește diagnosticarea ADHD și prescrierea de medicamente în cadrul sistemului de asistență medicală primară din Regatul Unit pe o perioadă de 18 ani, examinând dacă creșterile observate reflectă schimbări reale ale prevalenței sau o potențială supra-diagnosticare. Cercetarea oferă informații bazate pe dovezi privind epidemiologia ADHD și modelele de prescriere, relevante pentru planificarea serviciilor de sănătate mintală.
O revizuire sistematică și o meta-analiză de rețea a 43 de studii clinice randomizate controlate (3.817 participanți) au evaluat care componente specifice ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt eficiente în tratarea simptomelor principale ale ADHD. Terapia de a treia generație, terapia comportamentală și TCC standard au demonstrat o eficacitate superioară în comparație cu placebo, strategiile organizaționale și componentele terapiei de a treia generație evidențiindu-se ca elemente individuale deosebit de eficiente.
Un studiu realizat pe 78 de copii cu ADHD a comparat administrarea exclusivă de metilfenidat combinată cu biofeedback EEG cu același tratament combinat cu terapia de acupunctură cu ace de tip „pestle” pe o perioadă de 3 luni. Grupul care a beneficiat de tratamentul combinat a înregistrat rate de eficacitate mai ridicate și îmbunătățiri în ceea ce privește testele de atenție, calitatea somnului și markerii hormonilor de stres, deși limitările metodologice și lipsa validării externe reduc gradul de încredere în rezultatele studiului.
Acest studiu transversal a analizat nivelurile de autocompasiune la 32 de adulți cu ADHD, constatând că subscalele de autocompasiune negativă (în special supraidentificarea) erau mai pronunțate decât cele pozitive. Autocompasiunea a mediat în mod semnificativ relația dintre simptomele ADHD și calitatea vieții, sugerând că intervențiile axate pe recuperare, care vizează supraidentificarea și pun în valoare umanitatea comună, pot îmbunătăți rezultatele pentru adulții cu ADHD.
Un studiu longitudinal care a comparat adulții cu tulburare de personalitate borderline diagnosticați în 1992 cu cei diagnosticați în 2020 a constatat o prevalență semnificativ mai mare a ADHD în cohorta recentă, în special în rândul femeilor. Cercetătorii atribuie această creștere extinderii criteriilor de diagnostic din DSM de-a lungul timpului, mai degrabă decât unei adevărate schimbări epidemiologice în ceea ce privește incidența ADHD.
Acest studiu a analizat modul în care copiii cu ADHD procesează informațiile emoționale audiovizuale combinate, în comparație cu colegii lor cu dezvoltare tipică, folosind o sarcină de discriminare. Copiii cu ADHD au prezentat o integrare emoțională audiovizuală afectată în toate condițiile de testare, precum și efecte anormale de inhibiție a revenirii, ceea ce sugerează deficite atât în căile de procesare emoțională de tip „de jos în sus”, cât și în cele de tip „de sus în jos”.
Acest studiu longitudinal, care a cuprins 872 de copii norvegieni urmăriți la fiecare doi ani, între vârstele de 6 și 14 ani, a analizat relațiile reciproce dintre simptomele ADHD și victimizarea din partea colegilor, pe baza interviurilor clinice și a rapoartelor profesorilor. Rezultatele au evidențiat efecte bidirecționale între simptomele de neatenție, în mod specific, și victimizare, sugerând că neatenția crește riscul de a fi hărțuit, în timp ce victimizarea poate agrava simptomele de neatenție.
Acest studiu de tip caz-martor, realizat pe un eșantion de 66 de copii (cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani), a constatat o prevalență semnificativ mai mare a ADHD la pacienții cu paralizie cerebrală (PC) (36,4%) decât la grupul martor (9,1%), simptomele manifestându-se adesea predominant sub forma inatenției. Copiii cu PC și ADHD au prezentat scoruri de inteligență mai scăzute și o dizabilitate motorie mai severă în comparație cu cei care sufereau doar de PC.
Un studiu prospectiv transversal a evaluat 205 de adulți care au suferit accidente de muncă, utilizând scala ASRS v1.1 pentru a evalua potențialul de ADHD. Contrar așteptărilor, grupul cu „potențial de ADHD” a prezentat o severitate mediană a accidentelor mai scăzută în comparație cu grupul „fără probabilitate de ADHD”, fără a se înregistra o diferență semnificativă între grupuri în ceea ce privește probabilitatea de a suferi un accident.
Acest studiu a analizat frecvența cu care elevii-sportivi adolescenți și tineri adulți cu ADHD și/sau tulburări de învățare obțin scoruri scăzute la ImPACT, un instrument computerizat de evaluare a comoțiilor cerebrale. Cercetarea abordează o lacună în ceea ce privește datele normative, analizând performanțele la testele neuropsihologice de referință într-un eșantion numeros de sportivi cu diagnostice de tulburări neurodezvoltare.
O revizuire sistematică a 46 de studii a analizat dacă expunerea la bisfenol A (BPA) este asociată cu ADHD și cu probleme comportamentale la copii, utilizând o evaluare riguroasă a calității și metodologia GRADE. Autorii au constatat că nu există dovezi suficiente care să lege BPA de ADHD, majoritatea studiilor incluse nereușind să stabilească asocieri clare și prezentând un risc ridicat de bias, și solicită îmbunătățirea proiectării studiilor viitoare.
Această analiză de sinteză examinează în mod sistematic 68 de studii care compară tulburarea de coordonare a dezvoltării (DCD) și ADHD din perspectiva neuroimagisticii, geneticii, cogniției, abilităților motorii și a rezultatelor psihosociale. Analiza relevă o suprapunere semnificativă la nivel neuronal și funcțional între aceste afecțiuni, persoanele care prezintă atât DCD, cât și ADHD confruntându-se cu dificultăți mai mari decât cele care suferă doar de una dintre aceste afecțiuni, deși dificultățile senzorio-motorii diferențiază în mod constant DCD de ADHD.
Această analiză bibliometrică examinează 1.162 de publicații evaluate de colegi (2004-2023) privind aplicațiile EEG în diagnosticul ADHD, urmărind productivitatea cercetării, termenii-cheie și noile direcții de cercetare. Domeniile principale de cercetare includ potențialele legate de evenimente, neurofeedback-ul, analiza undelor theta și abordările bazate pe învățarea automată pentru identificarea unor biomarkeri EEG obiectivi în evaluarea ADHD.
Această scrisoare critică abordarea metodologică a unui studiu publicat care examinează tratamentul cu atomoxetină pentru simptomele ADHD la copiii cu autism cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani. Autorul discută problemele potențiale cu designul studiului de cohortă retrospectiv utilizat în cercetarea originală.
Acest articol analizează provocările cu care se confruntă adulții cu ADHD la locul de muncă și explorează strategii bazate pe dovezi științifice pentru succesul profesional. Articolul prezintă abordări practice pentru gestionarea simptomelor ADHD în mediul profesional, promovând în același timp adaptările la locul de muncă și capacitatea de a-și apăra propriile interese.