ADHD

StudiuAutism + ADHDÎncredere bună19.06.2026

Nomofobia la mamele copiilor cu ADHD: corelații cu simptomele depresive și de anxietate

Acest studiu a analizat relațiile dintre nomofobie (teama de a rămâne fără telefonul mobil), anxietate și depresie la 89 de mame, comparând 41 de mame ale unor copii cu ADHD cu 48 de mame din grupul de control. Rezultatele au arătat că mamele copiilor cu ADHD au raportat scoruri mai ridicate de nomofobie, anxietate și depresie, existând corelații pozitive semnificative între nomofobie și simptomele de anxietate și depresie în grupul cu ADHD.

StudiuADHDÎncredere bună19.06.2026

Efectele aglomerării foveale și ale segmentării la adulții cu ADHD

Acest studiu a comparat percepția vizuală la 45 de adulți (22 cu ADHD, 23 din grupul de control) folosind o sarcină computerizată care măsoară capacitatea de a identifica literele țintă în mijlocul unor elemente de distragere înconjurătoare. Adulții cu ADHD au prezentat efecte de aglomerare foveală semnificativ mai puternice și timpi de reacție mai lenți, ceea ce sugerează o capacitate redusă de a filtra informațiile vizuale irelevante; indiciile de segmentare au îmbunătățit performanța în ambele grupuri.

StudiuADHDÎncredere înaltă19.06.2026

Povara globală a ADHD la copii și adolescenți (1990-2021): estimări privind incidența, prevalența și gradul de dizabilitate în 204 de țări

O analiză cuprinzătoare a epidemiologiei ADHD la persoanele cu vârsta sub 20 de ani, realizată pe baza datelor din studiul „Global Burden of Disease” din 2021, a evidențiat 46,9 milioane de cazuri prevalente și 4,1 milioane de cazuri incidente la nivel global în 2021, cu o prevalență globală de 1,78% și variații regionale semnificative. Prevalența a scăzut ușor în perioada 1990-2021, a fost mai mare la bărbați decât la femei și a fost corelată cu un nivel mai ridicat de dezvoltare sociodemografică.

StudiuADHDÎncredere înaltă19.06.2026

Mediatori clinici și cognitivi ai depresiei în ADHD: un studiu privind dezvoltarea

Acest studiu longitudinal a analizat modul în care factorii clinici (iritabilitatea, anxietatea), procesele cognitive (recunoașterea emoțiilor, memoria de lucru) și tiparele de gândire negativă mediază relația dintre ADHD și depresia ulterioară pe parcursul copilăriei, adolescenței și vârstei adulte, pe baza a două cohorte de mari dimensiuni. Mediatorii clinici au avut cea mai mare influență în copilărie și la începutul vârstei adulte, în timp ce tiparele de gândire negative au jucat un rol mai important în adolescență, mediatorii combinați explicând 29-48% din efectul ADHD-depresie.

StudiuAutism + ADHDÎncredere înaltă19.06.2026

Modificări ale citokinelor inflamatorii în tulburarea din spectrul autist și în tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate: o revizuire sistematică și o meta-analiză de rețea

Această meta-analiză de rețea, care a cuprins 74 de studii, a examinat markerii inflamatori la persoanele cu TSA, ADHD și la subiecții sănătoși din grupul de control, implicând peste 10.000 de participanți. Rezultatele au identificat modele distincte de dereglare imunitară, pacienții cu TSA prezentând niveluri crescute de CRP, IL-6, IL-8, IL-1β și BDNF, în timp ce cei cu ADHD au prezentat niveluri mai scăzute de TNF-α, IL-2 și MCP-1 în comparație cu grupul de control.

StudiuADHDÎncredere bună19.06.2026

Utilizarea metodei „Înregistrare și citire” în rândul studenților la medicină și al medicilor cu ADHD: un cadru conceptual

Acest articol abordează problema ADHD-ului subdiagnosticat în rândul profesioniștilor din domeniul medical și propune strategia „Record and Read” (R&R), o strategie de autoaplicare care combină întărirea auditivă și efectul de producție pentru a sprijini înțelegerea textului citit și reținerea informațiilor din literatura științifică. Abordarea se bazează pe lucrări anterioare care au introdus materiale didactice video concepute pentru a veni în întâmpinarea dificultăților de atenție ale medicilor și stagiarilor cu ADHD.

StudiuADHDÎncredere înaltă19.06.2026

Modificări legate de dezvoltare ale activității EEG aperiodice și ale funcționării rețelei în modul implicit în cazul ADHD

Acest studiu a analizat componentele aperiodice ale EEG-ului și conectivitatea rețelelor cerebrale la 110 copii cu ADHD care nu urmau încă un tratament medicamentos, comparativ cu 100 de copii cu dezvoltare tipică, cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani. Rezultatele au arătat că ADHD implică modificări atipice ale activității neuronale legate de vârstă, copiii mai mici prezentând anomalii frontale focale asociate cu neatenția și hiperactivitatea, în timp ce adolescenții prezintă o dereglare mai extinsă a rețelei în căile modului implicit.

StudiuAutism + ADHDÎncredere bună18.06.2026

Caracteristici clinice și biomarkeri inflamatori în cazul tulburării depresive majore asociate cu tulburarea de anxietate socială

Acest studiu transversal, realizat pe un eșantion de 204 de pacienți ambulatoriu, a analizat caracteristicile comune ale tulburării depresive majore (MDD) și tulburării de anxietate socială (SAD) comorbide, utilizând instrumente de evaluare validate și analiza biomarkerilor inflamatori (NLR, MLR, PLR, SII, SIRI). Pacienții cu diagnostic primar de MDD au prezentat markeri inflamatori crescuți, simptome mai severe de depresie atipică și scoruri mai ridicate privind traumele din copilărie, ceea ce sugerează profiluri clinice distincte care justifică abordări terapeutice personalizate.

StudiuAutism + ADHDÎncredere bună18.06.2026

Tratamentul cu cariprazină la un adolescent cu sindromul Tourette, ADHD și depresie: un raport de caz

Un raport de caz prezintă cazul unui adolescent cu sindromul Tourette, tulburare depresivă majoră și ADHD, care a obținut beneficii în urma trecerii de la risperidonă la cariprazină (un antipsihotic de a treia generație), concomitent cu creșterea dozei de antidepresiv. Schimbarea medicației a dus la îmbunătățirea controlului ticurilor, la reducerea simptomelor depresiei și la eliminarea efectelor secundare, precum rigiditatea și sedarea.