Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleAcest studiu validează un model de analiză a impactului bugetar care examinează costurile de sănătate asociate fingolimodului, un tratament imunomodulator stabilit pentru scleroza multiplă. Cercetarea aplică metodologia economiei sănătății pentru a evalua implicațiile financiare ale acestei terapii aprobate în practica clinică.
Biomarkerii din RMN, inclusiv leziunile T2, găurile negre cronice, leziunile cu margine paramagnetică și semnul venei centrale, îmbunătățesc diagnosticul și prognoza SM; acești biomarkeri sunt acum încorporați în Criteriile McDonald 2024. Tehnicile de RMN cantitativă oferă evaluarea leziunilor microstructurale și ghidează dezvoltarea terapeutică în cercetarea translațională.
Acest editorial examinează contribuțiile și rolurile femeilor în cercetarea și practica clinică a sclerozei multiple, acoperind domenii de la știința de laborator de bază până la îngrijirea pacienților. Acesta abordează reprezentarea de gen în domeniul neuroimmunologiei în legătură cu progresul în scleroza multiplă.
Acest studiu, realizat pe un eșantion de 1542 de pacienți cu scleroză multiplă și 700 de persoane din grupul de control, a constatat că persoanele cu scleroză multiplă prezintă o probabilitate mai mică de a suferi de alergii sezoniere în comparație cu persoanele din grupul de control neafectate, existând variații în funcție de evoluția bolii. Analiza genetică a relevat că factorii de risc genetici specifici sclerozei multiple (HLA-DRB1*15:01 și scorurile de risc genetic non-MHC) sunt asociați cu o susceptibilitate diferențiată la afecțiuni alergice la pacienții cu scleroză multiplă.
O femeie de 40 de ani cu boala Crohn în tratament cu adalimumab s-a prezentat cu mielită transversă acută caracterizată prin slăbiciune în picioare și pierderea senzației. RMN și analiza LCR au confirmat demielinizarea SNC, iar în combinație cu o recădere identificată retrospectiv anterior, a fost diagnosticată cu scleroză multiplă cu recăderi și remisiuni; întreruperea adalimumabului și tratamentul cu corticosteroizi au dus la ameliorare neurologică.
Acest comentariu analizează un studiu realizat în Marea Britanie pe un eșantion de 364 de pacienți cu scleroză multiplă tratați prin transplant autolog de celule stem hematopoietice (aHSCT), care a evidențiat răspunsuri pozitive la toate tipurile de SM, cu rate de răspuns deosebit de ridicate în cazul formelor recidivante-remisive. Autorii susțin că aHSCT reprezintă o opțiune terapeutică puternică, eficientă și mai sigură pentru pacienții cu SM, în comparație cu tratamentele convenționale modificatoare de boală.
Un studiu prospectiv realizat pe 61 de pacienți cu scleroză multiplă a arătat că tratamentul cu fingolimod pe o perioadă de patru luni nu a determinat modificări semnificative ale scorurilor de anxietate sau depresie în comparație cu valorile inițiale. La momentul inițial, recidivele de scleroză multiplă și utilizarea anterioară a medicamentelor erau asociate cu depresia, în timp ce evenimentele negative recente din viață erau corelate cu anxietatea.
Această revizuire sistematică Cochrane evaluează natalizumabul, un anticorp monoclon aprobat pentru scleroza multiplă recidivantă-remitentă cu activitate ridicată, prin sintetizarea studiilor controlate randomizate care compară eficacitatea acestuia singur sau combinat cu alte tratamente versus controale sau alte terapii modificatoare ale bolii. Revizuirea evaluează rezultatele care includ rate de recidivă, progresarea dezabilității, evenimentele adverse, activitatea leziunilor RMN, calitatea vieții și întreruperea tratamentului prin meta-analiză.
Acest studiu clinic realizat pe 149 de pacienți cu scleroză multiplă a constatat că 16% dintre aceștia au dezvoltat polineuropatie (PNP), prevalența cea mai ridicată (35,7%) fiind înregistrată în cazul sclerozei multiple progresive secundare, și a identificat sexul masculin și scorurile mai ridicate ale neuropatiei ca factori de risc. Studiile de conducere nervoasă au confirmat caracteristicile demielinizante ale PNP în SM, sugerând implicarea sistemului nervos periferic, în ciuda faptului că SM afectează în primul rând sistemul nervos central.
Acest studiu de tip caz-martor a utilizat modelarea computațională bayesiană pentru a analiza modul în care pacienții cu scleroză multiplă recidivant-remisivă procesează informațiile temporale, evidențiind o tendință sporită de a acorda prioritate așteptărilor anterioare în detrimentul informațiilor senzoriale, în comparație cu subiecții sănătoși din grupul martor. Rezultatele sugerează că un nivel mai ridicat de zgomot senzorial la pacienții cu SM determină această disfuncție cognitivă și, spre deosebire de îmbătrânirea sănătoasă, la pacienții cu SM nu se observă modificări legate de vârstă în ceea ce privește dependența de așteptările anterioare.
O femeie de 31 de ani cu SM s-a prezentat cu galactoreea și niveluri crescute de prolactină fără patologie hipofizară; ambele au remis după tratamentul cu metilprednisolon intravenos. Acest caz demonstrează că hiperprolactinemia asociată cu SM nu poate necesita intervenție dopaminergică dacă cauza subiacentă este demielinizarea inflamatoare mai degrabă decât adenomul hipofizar.
Un bărbat în vârstă de 42 de ani cu scleroză multiplă de tip recidivant-remitent a dezvoltat o disfuncție severă reversibilă a ventriculului stâng 24-36 de ore după infuzia de ocrelizumab, cu investigație cardiologică cuprinzătoare care a exclus cauze ischemice sau infecțioase. Acest caz atrage atenția asupra unui potențial efect cardiotoxic rar al ocrelizumabului și subliniază necesitatea monitorizării cardiologice la pacienții cu scleroză multiplă care primesc această terapie.
Această analiză examinează transplantul autolog de celule stem hematopoietice (AHSCT) ca opțiune terapeutică emergentă pentru pacienții cu scleroză multiplă recidivant-remisivă care prezintă rezistență la terapiile modificatoare de boală, demonstrând o remisie susținută și rate de recidivă mai scăzute în comparație cu tratamentele convenționale. Deși AHSCT se dovedește promițător în prevenirea progresiei bolii și îmbunătățirea rezultatelor neurologice, rezultatele sunt mixte în cazurile de SM progresivă, fiind necesare cercetări suplimentare pentru a identifica criteriile optime de selecție a pacienților și protocoalele de transplant.
Acest studiu demonstrează că persoanele cu SM prezintă deficiențe măsurabile atât în ceea ce privește sincronizarea perceptivă (detectarea ritmului), cât și sincronizarea motorie (consistența loviturilor cu degetele), în comparație cu datele normative, deficiențe atribuite leziunilor microstructurale ale ganglionilor bazali. Aceste tulburări de sincronizare se corelează semnificativ cu progresia bolii și cu severitatea oboselii, ceea ce sugerează că măsurătorile procesării temporale ar putea servi drept biomarkeri obiectivi ai activității bolii în cazul sclerozei multiple.
Scleroza multiplă este o afecțiune cronică autoimună demielinizantă a sistemului nervos central, care apare de obicei între vârstele de 20 și 40 de ani, cu o prevalență mai mare în rândul femeilor și al populațiilor din Europa de Nord și America de Nord. Abordările terapeutice actuale includ agenți imunomodulatori modificatori ai evoluției bolii (interferoni, acetat de glatiramer, anticorpi monoclonali, fumarați și alții) și tratamente simptomatice pentru gestionarea progresiei bolii și a dizabilității.
O combinație de medicamente investigată pentru efecte anti-îmbătrânire a produs o pierdere severă de mielină și modificări neuronale asemănătoare cu deficiența cognitivă legată de chimioterapie în studiile pe șoareci. Modelele de daună celulară rezultate sunt paralele cu cele observate în scleroза multiplă, oferind potențial noi căi pentru înțelegerea și tratamentul bolii.
Acest studiu longitudinal a urmărit 25 de pacienți cu SM pe parcursul a 12 luni, folosind înregistrări zilnice săptămânale pentru a examina modul în care funcționarea percepută la linia de bază se raportează la rezultatele bunăstării psihologice. Rezultatele arată că funcționarea percepută mai mare este asociată cu afectul pozitiv crescut chiar și atunci când se iau în considerare dizabilitatea fizică și exacerbările oboselii, ceea ce sugerează că intervențiile de auto-eficacitate pot îmbunătăți sănătatea mintală a pacienților cu SM.
Scleroza multiplă este o boală neurologică cronică mediată de sistem imunitar și o cauză majoră de invaliditate non-traumatică la adulții tineri, cu tratament în Polonia ghidat de standarde internaționale dar adaptat la contextele locale de sănătate. Managementul actual al SM include agenți de bază (interferonici, acetat de glatiramer, fumarate, teriflunomidă) și terapii de înaltă eficacitate (anticorpi monoclorali și agenți orali), cu strategii de tratament adaptate fenotipului bolii și activității acesteia pentru a reduce recăderile sau a încetini progresiunea în funcție de faptul că SM este cu remisiuni-recăderi sau progresiv.
