Dezvoltare și sprijin pentru sindromul Down.
445 de articoleAceastă cercetare analizează momentul apariției și tiparul declinului cognitiv și funcțional în diferite domenii de dezvoltare la persoanele cu sindromul Down. Studiul identifică deteriorarea legată de vârstă în anumite domenii, oferind informații importante pentru monitorizarea clinică și planificarea intervențiilor pe tot parcursul vieții.
Pacienții cu sindromul Down prezintă o prevalență semnificativ mai mare a bolilor autoimune tiroidiene (tiroidita Hashimoto și boala Graves) în comparație cu grupul de control de aceeași vârstă, fără anomalia cromozomială. Aceste afecțiuni se manifestă la vârste mai mici în rândul populației cu sindromul Down și nu prezintă o corelație cu sexul sau cu antecedentele familiale de boli autoimune.
Această cercetare analizează rolul disfuncției mitocondriale ca mecanism biologic care contribuie la dezvoltarea bolii Alzheimer la persoanele cu sindromul Down. Studiul explorează afectarea producției de energie celulară și procesele patologice asociate care stau la baza demenței cu debut precoce în această populație.
Acest studiu analizează tiparele și caracteristicile participării la activități muzicale în rândul adulților cu sindromul Down. Cercetarea oferă informații despre modul în care persoanele cu sindromul Down interacționează cu muzica ca formă de recreere și activitate socială.
Un sondaj realizat pe un eșantion de 532 de părinți/îngrijitori ai persoanelor cu sindromul Down a analizat atitudinile față de potențiale intervenții terapeutice menite să îmbunătățească funcțiile neurocognitive și fenotipul. Răspunsurile au evidențiat tensiuni între dorința de a îmbunătăți calitatea vieții și îngrijorările legate de ștergerea identității și a personalității, unii dintre respondenți respingând intervențiile pe motiv că ar fi discriminatorii față de persoanele cu dizabilități și ar promova ștergerea neurodiversității.
Această cercetare de specialitate analizează biomarkerii asociați cu patologia proteinei amiloide la persoanele cu sindromul Down, care prezintă un risc crescut de a dezvolta boala Alzheimer cu debut precoce. Înțelegerea acestor markeri moleculari poate contribui la identificarea evoluției bolii și la orientarea intervențiilor timpurii în rândul acestei populații.
Acest studiu analizează diferențele de atitudine față de participarea la cercetare între factorii de decizie care se ocupă de persoanele cu sindromul Down și cei care se ocupă de persoanele fără această afecțiune. Cercetarea explorează factorii care împiedică și cei care favorizează implicarea în cercetare în rândul populațiilor cu sindromul Down, comparativ cu populația generală.
Cercetătorii studiază oscilațiile de înaltă frecvență din activitatea cerebrală ca potențial indicator precoce al dezvoltării bolii Alzheimer la persoanele cu sindromul Down. Această abordare neurofiziologică ar putea contribui la identificarea riscului de demență înainte de apariția simptomelor clinice în rândul acestei populații.
Această analiză examinează căile genetice și genele candidate care ar putea contribui la apariția formei precoce a bolii Alzheimer, care se manifestă cu o frecvență mai mare la persoanele cu sindromul Down. Analiza oferă perspective științifice noi privind potențialele ținte diagnostice și terapeutice, bazate pe cercetarea genetică, cu scopul de a aprofunda înțelegerea și de a identifica opțiuni terapeutice viitoare pentru această populație.
Această cercetare analizează evoluția temporală și spațială a patologiei tau în raport cu acumularea de beta-amiloid la persoanele cu sindromul Down. Studiul evidențiază un model secvențial al modificărilor neurochimice care ar putea sta la baza declinului cognitiv și a riscului crescut de a dezvolta boala Alzheimer în această populație.
Acest studiu a analizat măsurătorile craniofaciale (dimensiunile urechilor, caracteristicile nazale și raportul dintre degetele 2D:4D) la 40 de copii cu sindromul Down, cu vârste cuprinse între 2 și 13 ani, utilizând metode antropometrice și fotogrammetrice. Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește raportul dintre degete, precum și corelații pozitive între toți parametrii și vârstă, cu potențiale aplicații clinice în domeniul diagnosticului, al consilierei genetice și al personalizării dispozitivelor medicale.
Un studiu transversal realizat pe un eșantion de 397 de îngrijitori a identificat obstacole semnificative în calea diagnosticării și tratării DSRD, printre care lipsa de cunoștințe a medicilor, lipsa specialiștilor locali și distanțele considerabile de parcurs. Factori socioeconomici precum venitul gospodăriei, regiunea, rasa și nivelul de educație al mamei au influențat în mod semnificativ întârzierile atât în ceea ce privește diagnosticul, cât și accesul la tratament.
Acest studiu transversal, realizat pe un eșantion de 335 de copii cu sindrom Down (cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani), a analizat dificultățile de alimentație și riscul de aspirație folosind instrumente clinice validate, constatând că 74% dintre copii se alimentau pe cale orală, în timp ce 26% necesitau nutriție non-orală, riscul de aspirație fiind prezent la 34% dintre participanți. Rezultatele au identificat subgrupuri clinice distincte, caracterizate prin riscul de aspirație, probleme senzoriale orale și probleme comportamentale, copiii mai mici prezentând un risc de aspirație semnificativ mai ridicat, ceea ce susține necesitatea unei evaluări multidisciplinare timpurii pentru a orienta strategii de alimentație sigure și individualizate.
Acest articol prezintă o abordare automatizată bazată pe învățare profundă, care utilizează Segment Anything și Residual U-Net pentru a detecta markerii sindromului Down (grosimea translucenței nucale și prezența osului nazal) în imaginile ecografice fetale. Metoda a atins o precizie de 98% și reprezintă o alternativă neinvazivă la tehnicile invazive de diagnostic prenatal, care prezintă riscuri.
Acest studiu a comparat activitatea enzimelor antioxidante și markerii stresului oxidativ din probele de sânge prelevate de la 120 de persoane cu și fără sindromul Down, analizând asocierile cu declinul cognitiv. Rezultatele au evidențiat o activitate crescută a superoxid dismutazei și a catalazei în grupul cu sindrom Down, indiferent de starea cognitivă, ceea ce sugerează că o reacție antioxidantă alterată, legată de trisomia cromozomului 21, ar putea contribui la patologia neurodegenerativă.
Acest studiu retrospectiv a analizat hidradenita supurativă (HS), o afecțiune cutanată inflamatorie cronică, la 116 copii cu sindromul Down, constatând prezența HS la 32 de pacienți, cu debut precoce (vârsta mediană de 13 ani) și o prevalență mai mare în rândul fetelor. Pacienții cu SD și HS au prezentat un IMC mai ridicat și caracteristici ale fenotipului folicular mai pronunțate în comparație cu grupul de control format din pacienți cu SD fără HS, majoritatea cazurilor fiind ușoare și răspunzând la tratamentul cu antibiotice topice/orale.
Acest studiu analizează relația dintre factorii de risc cardiovasculari și momentul apariției patologiei amiloide la persoanele cu sindromul Down care dezvoltă boala Alzheimer. Cercetarea examinează modul în care riscul cardiovascular combinat poate influența markerii neurobiologici ai declinului cognitiv în această populație cu risc crescut de boală Alzheimer.
Această analiză de sinteză a 38 de studii examinează modul în care deficiențele auditive și vizuale la persoanele cu sindromul Down sunt asociate cu rezultatele cognitive și comportamentale în toate etapele vieții. Deficiențele auditive au prezentat cele mai puternice asocieri cu întârzierile de dezvoltare a limbajului în perioada de sugar și copilărie și cu funcționarea adaptativă redusă la adulți, în timp ce deficiențele vizuale au fost corelate cu dificultăți de învățare și declin cognitiv la vârsta adultă.