Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
761 de articoleAcest studiu analizează modul în care ADHD-ul poate influența apariția și gravitatea simptomelor neuropsihiatrice la pacienții care dezvoltă boala Alzheimer. Cercetarea explorează interacțiunea dintre dezvoltarea neurologică și procesele neurodegenerative ca factor în evoluția bolii.
Acest comentariu analizează modul în care Administrația Federală a Aviației evaluează ADHD la candidații la funcția de pilot, folosind politica privind tratamentul depresiei majore și certificarea ca punct de referință pentru luarea deciziilor bazate pe dovezi. Autorii susțin că deciziile privind siguranța aviației în legătură cu ADHD trebuie să se bazeze pe dovezi științifice solide, mai degrabă decât pe presupuneri, subliniind că un tratament eficient, precum cel cu psihostimulante, nu trebuie să compromită siguranța zborului atunci când persoanele sunt evaluate corespunzător.
Acest studiu aplică tehnici de învățare automată (modele de tip „isolation forest” și RNN) pentru a detecta și prezice anomaliile din tiparele de activitate motorie ale persoanelor cu ADHD, utilizând setul de date HYPERAKTIV. Modelul RNN a atins o precizie predictivă ridicată (0,953) și se dovedește promițător în identificarea unor semnături obiective ale ADHD legate de mișcare, în vederea susținerii intervențiilor personalizate și a procesului de luare a deciziilor clinice.
Acest studiu a comparat înțelegerea socială și calitatea prieteniei la 192 de elevi greci din învățământul primar cu ADHD, dislexie sau dezvoltare tipică, utilizând sarcini standardizate privind teoria minții și măsuri de evaluare a empatiei. Copiii cu ADHD au înregistrat performanțe semnificativ mai scăzute în ceea ce privește calitatea prieteniei, empatia și teoria minții avansată, în comparație cu colegii lor dislexici și cei cu dezvoltare tipică.
Acest comentariu analizează potențialele relații cauzale dintre expunerea la timpul petrecut în fața ecranului și diagnosticul de ADHD la copii, utilizând randomizarea mendeliană, o metodă din domeniul epidemiologiei genetice. Studiul folosește variația genetică ca variabile instrumentale pentru a distinge corelația de cauzalitate în cadrul asocierii dintre timpul petrecut în fața ecranului și ADHD.
Acest studiu a comparat eficacitatea programelor de formare comportamentală pentru părinți, desfășurate online sau față în față, destinate părinților copiilor cu ADHD, recrutând 90 de părinți care și-au ales formatul preferat. Ambele grupuri au fost evaluate la o lună și la trei luni după finalizarea programului de formare, în ceea ce privește punerea în practică a strategiilor parentale și simptomele psihopatologice ale copiilor, fiind analizate, de asemenea, nivelurile simptomelor de ADHD la părinți.
Un studiu de caz al unui copil mic cu tetralogia lui Fallot, tulburare din spectrul autist și diagnostic ulterior de ADHD-tip combinat, evidențiind vulnerabilități dezvoltamentale la copiii cu cardiopatii congenitale critice. Managementul a implicat o abordare colaborativă între cardiologie și specialiști în dezvoltare, utilizând medicație alături de terapie comportamentală și analiza comportamentului aplicat, cu rezultate pozitive.
Acest studiu a analizat legăturile dintre tulburările de somn și problemele comportamentale la 212 copii cu ADHD, în comparație cu un grup de control echivalent, utilizând actigrafia și rapoartele părinților privind somnul. Rezultatele au arătat că dificultățile de somn raportate de părinți, dar nu și măsurătorile obiective obținute prin actigrafie, au fost asociate în mod semnificativ cu problemele comportamentale și emoționale la copiii cu ADHD.
Acest protocol de revizuire exploratorie examinează în mod sistematic dovezile privind potențialele efecte adverse și beneficii ale medicamentelor psihostimulante la pacienții care suferă atât de ADHD, cât și de schizofrenie, domeniu în care orientările clinice sunt în prezent limitate și există îngrijorări cu privire la siguranță. Revizuirea va sintetiza literatura de specialitate din principalele baze de date medicale, utilizând o metodologie consacrată pentru a identifica baza actuală de dovezi și lacunele de cercetare în cadrul acestei populații insuficient studiate.
Acest studiu a comparat funcția vestibulară și echilibrul la studenți cu risc ridicat și, respectiv, scăzut de ADHD și de sindromul de dezangajare cognitivă (CDS), utilizând evaluări standardizate și teste vestibulare. Rezultatele au evidențiat o afectare vestibulară diferită între cele două afecțiuni, susținând ideea că acestea reprezintă entități clinice distincte, și nu diagnostice similare.
Acest studiu clinic randomizat dublu-orb (RCT) a analizat dacă suplimentarea cu sinbiotice îmbogățite cu extract de porumb pigmentat îmbunătățește comportamentul, funcțiile cognitive și funcția cerebrală la 41 de copii cu ADHD netratați, pe o perioadă de 3 luni. Studiul nu a evidențiat diferențe semnificative între grupul care a primit sinbioticul îmbogățit și cel care a primit sinbioticul standard în ceea ce privește rezultatele primare (acizi grași), compoziția microbiotei, evaluările comportamentale sau markerii neurofiziologici.
Această meta-analiză a 70 de studii (n = 8.548) a constatat că copiii și adolescenții cu neurofibromatoză de tip 1 (NF1) prezentau simptome de ADHD semnificativ mai severe decât colegii lor neafectați, cu simptome de neatenție deosebit de accentuate (g = 1,20). Analiza a inclus rapoarte ale părinților/îngrijitorilor și ale profesorilor, realizate cu ajutorul unor metode de evaluare consacrate, oferind dovezi solide privind simptomatologia accentuată a ADHD ca comorbiditate în cazul NF1.
Acest studiu de populație suedez, care a cuprins aproape 1 milion de persoane, a analizat modul în care efectele genetice materne influențează riscul de ADHD la copii, dincolo de moștenirea genetică directă, estimând un efect genetic direct de 66% și un efect de influență genetică maternă de 14%. Cercetarea demonstrează că fenotipul matern și stilul parental influențat de genotip contribuie în mod substanțial la riscul de ADHD la copii, existând dovezi ale unei împerecheri selective între persoanele cu ADHD.
Acest studiu a analizat modul în care severitatea ADHD, gradul de conștientizare al părinților cu privire la mediul digital și simptomele psihiatrice influențează utilizarea problematică a mijloacelor media la 95 de copii cu ADHD, comparativ cu 90 de copii din grupul de control, constatându-se că grupul cu ADHD petrecea un timp semnificativ mai îndelungat în fața ecranului (183 față de 117 minute pe zi) și prezenta scoruri mai ridicate privind utilizarea problematică. Printre factorii-cheie de risc s-au numărat gravitatea ADHD, simptomele somatice, modelul negativ de utilizare a mass-mediei oferit de mamă și monitorizarea inadecvată a utilizării mass-mediei de către părinți, aceștia explicând împreună 52% din variația utilizării problematice a mass-mediei.
Acest protocol de revizuire sistematică analizează efectele activității fizice asupra calității vieții, a funcțiilor executive și a simptomelor ADHD la copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 3 și 18 ani care suferă de ADHD. Revizuirea își propune să remedieze limitările metodologice ale studiilor anterioare prin includerea exclusivă a studiilor clinice randomizate controlate și prin stabilirea unor criterii coerente privind frecvența și intensitatea activității fizice.
Acest studiu analizează relația pe termen lung dintre diagnosticul de ADHD din copilărie și performanța cognitivă la vârsta adultă, pe baza datelor din studiul „Health and Retirement Study”. Cercetarea examinează modul în care simptomele timpurii ale ADHD se corelează cu funcția cognitivă din perioada ulterioară a vieții, pe un eșantion reprezentativ pentru populație.
Acest studiu a analizat profilurile cognitive ale diferitelor subtipuri de ADHD la 772 de copii chinezi cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, folosind teste standardizate de inteligență, și nu a constatat diferențe semnificative în ceea ce privește coeficientul de inteligență (IQ) total între subtipurile de ADHD, dar a identificat variații legate de sex și vârstă în anumite domenii cognitive. Rezultatele oferă o perspectivă interculturală asupra caracteristicilor cognitive ale ADHD, care poate contribui la evaluarea și diagnosticul clinic.
Această analiză clinică examinează comportamentele repetitive care se suprapun, dar sunt totuși distincte, în sindromul Tourette, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea din spectrul autist, analizând manifestările clinice ale acestora, rezultatele neuroimagistice, aspectele genetice și răspunsurile la tratament. Autorii propun ideea că ticurile, compulsiile și stereotipiile se încadrează pe un spectru impulsiv-compulsiv, unele cazuri sugerând că sindromul Tourette și tulburarea obsesiv-compulsivă ar putea avea baze neurobiologice comune.