Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
OMS oferă recomandări clinice actualizate pentru tratarea tulburării de anxietate generalizată și a tulburării de panică în mediile de asistență medicală primară. Aceste ghiduri subliniază intervenții bazate pe dovezi accesibile practicienilor din mediile medicale generale.
Acest studiu pilot a examinat nivelurile de cortisol din păr ca potențial biomarker pentru tulburarea de anxietate generalizată (TAG) în 94 de subiecți împărțiți în trei grupuri (TAG, TAG cu dependență de alcool și controale sănătoase). Rezultatele au arătat cortisol din păr semnificativ ridicat la pacienții cu TAG cu acuratețe diagnostică ridicată (sensibilitate 98,5%, specificitate 92,5%), sugerând potențialul util clinic ca instrument de evaluare obiectivă.
Acest studiu epidemiologic prezice prevalența tulburărilor de anxietate în Germania până în 2030, pe baza modelării matematice a tendințelor istorice și a scenariilor privind impactul pandemiei. Rezultatele sugerează că, până în 2030, între 5,67% și 14,02% dintre femei și între 3,30% și 8,14% dintre bărbați ar putea suferi de tulburări de anxietate, în funcție de ipotezele privind gravitatea pandemiei.
Această reviziune narativă examinează anxietatea și tulburarea de anxietate generalizată (TAG) la sportivii de elite, observând că, deși anxietatea competitivă poate atât să ajute, cât și să prejudicieze performanța, sportivii de elite arată o prevalență a TAG similară cu populația generală. Tratamentul urmează abordări standard bazate pe dovezi, inclusiv psihoterapia și farmacoterapia atunci când este indicat, cu considerare pentru reglementările antidoping.
Această meta-analiză a 21 de studii de neuroimagistică privind insomnia și a 16 studii privind tulburarea de anxietate generalizată (GAD) a identificat modele comune de activare cerebrală (activitate crescută a cingulatului posterior și a precuneului, activitate scăzută a cortexului prefrontal medial), alături de diferențe specifice fiecărei tulburări, sugerând existența unor mecanisme neuronale care se suprapun, dar sunt distincte. Rezultatele pot sta la baza unor abordări terapeutice țintite pentru ambele afecțiuni și pot clarifica relația de comorbitate dintre acestea.
