La intersecția autism–ADHD.
264 de articoleUn studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Hong Kong și de la Școala de Farmacie Aston a arătat că utilizarea paracetamolului (acetaminofenului) în timpul sarcinii nu crește riscul de tulburări din spectrul autist sau de ADHD la copii. Această cercetare contribuie la clarificarea preocupărilor legate de siguranța utilizării acestui medicament obișnuit în timpul sarcinii.
Un studiu longitudinal de 20 de ani, realizat pe baza comparării fraților, nu a găsit dovezi care să susțină îngrijorările potrivit cărora utilizarea acetaminofenului (Tylenol) în timpul sarcinii ar crește riscul de autism sau ADHD la copii. Cercetarea infirmă afirmațiile recente din mass-media cu privire la această presupusă legătură, demonstrând siguranța utilizării prenatale a acestui medicament obișnuit, disponibil fără rețetă.
Un studiu desfășurat pe parcursul a zece ani, care a cuprins aproape 100.000 de persoane, a constatat că medicamentele agoniste ale receptorilor GLP-1, precum semaglutida (Ozempic/Wegovy), au fost asociate cu o reducere semnificativă a numărului de internări în spitale de psihiatrie și cu o scădere a numărului de zile de concediu medical. Deși mecanismul rămâne neclar, aceste descoperiri sugerează potențiale beneficii pentru sănătatea mintală, pe lângă efectele metabolice cunoscute ale acestor medicamente.
Un studiu realizat de psihologul Nicholas Van Dam a arătat că aproape 60% dintre persoanele care practică meditația au resimțit o formă sau alta de efect secundar în urma practicii meditației, aproximativ o treime dintre acestea considerând aceste efecte deranjante. Efectele adverse documentate includ anxietatea, disocierea și afectarea funcțională, ceea ce subliniază faptul că meditația nu este benefică pentru toată lumea și poate fi contraindicată pentru anumite persoane.
O analiză cuprinzătoare a cercetărilor la nivel mondial demonstrează că exercițiile aerobice (alergarea, înotul, dansul) reduc semnificativ simptomele depresiei și anxietății în toate grupele de vârstă cuprinse între 10 și 90 de ani. Efectele acestora se ridică adesea la nivelul sau chiar depășesc rezultatele obținute prin tratamentul medicamentos și psihoterapie, ceea ce plasează exercițiile fizice printre principalele intervenții terapeutice.
Cercetările demonstrează că deleția genei PTEN în anumite celule cerebrale perturbă circuitele responsabile de frică și generează comportamente de tip anxios la șoareci, imitând trăsături asociate cu autismul. Studiul descrie modul în care această alterare genetică dezechilibrează excitația și inhibiția în amigdala, oferind informații privind contribuțiile genetice la simptomele de anxietate asociate cu autismul.
Un studiu genetic de amploare, care a cuprins peste șase milioane de persoane, a identificat rădăcini biologice comune pentru 14 afecțiuni psihiatrice, arătând că multe dintre aceste tulburări se grupează în cinci categorii care se suprapun, în loc să existe independent una de alta. Această cercetare explică frecvența ridicată a comorbidității în afecțiuni precum depresia, anxietatea, sindromul de stres posttraumatic (PTSD), tulburarea bipolară, schizofrenia și tulburările legate de consumul de substanțe.
Cercetările indică faptul că autismul și ADHD-ul ar putea avea mecanisme neurobiologice comune, severitatea trăsăturilor de tip autist corelându-se cu anumite tipare de conectivitate a rețelelor cerebrale legate de cogniție și comportamentul social. Rezultatele sugerează o abordare dimensională, mai degrabă decât una categorică, în înțelegerea acestor afecțiuni, evidențiind căi de dezvoltare atipice chiar și la persoanele fără un diagnostic oficial de autism.
Cercetările sugerează că modificările epigenetice de la naștere influențează dezvoltarea microbiomului intestinal, anumite tipare microbiene fiind corelate cu semne timpurii de autism și ADHD până la vârsta de trei ani. Studiul sugerează că interacțiunile prenatale dintre factorii genetici și microbieni ar putea modela traiectoriile de dezvoltare neurologică, deși mecanismele cauzale sunt încă în curs de investigare.
O autoritate educațională publică un cadru actualizat de adaptări la clasă, acoperind atât autismul, cât și ADHD-ul.
