Îngrijorare excesivă, tensiune, atacuri de panică.
383 de articoleAcest studiu epidemiologic examinez variația geografică în prevalența tulburării de anxietate generalizată în regiunile germane folosind date din coorta NAKO. Cercetarea oferă perspective bazate pe dovezi privind modelele de distribuție a tulburărilor de anxietate în populația germană.
Un studiu pilot realizat pe 10 participanți cu tulburare de anxietate socială a implicat o terapie de grup de opt ședințe, care a combinat antrenamentul de mindfulness cu tehnici cognitiv-comportamentale, inclusiv restructurarea cognitivă și exerciții de expunere. Participanții au prezentat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește simptomele de anxietate, prejudecățile legate de costuri și probabilități, depresia și abilitățile de mindfulness, cu efecte de amploare, deși eșantionul redus și lipsa unui grup de control necesită studii mai ample pentru confirmare.
O analiză critică a eficacității venlafaxinei în tratamentul tulburării de anxietate generalizată subliniază faptul că, deși un studiu randomizat controlat a evidențiat o semnificație statistică, amploarea îmbunătățirii ar putea să nu aibă relevanță clinică. Limitări metodologice, printre care excluderea pacienților care au răspuns la placebo, includerea cazurilor de depresie comorbide și ratele ridicate de întrerupere a tratamentului din cauza evenimentelor adverse, pun sub semnul întrebării profilul practic risc-beneficiu al medicamentului.
Acest studiu reprezentativ la nivel național, realizat pe un eșantion de 3.251 de adulți coreeni, a evidențiat o relație doză-răspuns între numărul de metode de control al greutății utilizate și simptomele de anxietate (scorurile GAD-7). Anumite metode, printre care postul, pastilele de slăbit fără prescripție medicală, suplimentele alimentare și dietele monodietetice, au fost asociate cu un risc crescut de anxietate, în special în rândul persoanelor subponderale sau cu greutate normală.
O analiză secundară a unui studiu randomizat (N=69) a examinat dacă sprijinul social și izolarea/singurătatea influențează rezultatele tratamentului pentru tulburarea de anxietate generalizată (GAD) în cadrul terapiei de activare comportamentală comparativ cu terapia de expunere. Un nivel mai scăzut de sprijin social la momentul inițial a prezis un răspuns mai bun la terapia de activare comportamentală, dar un răspuns mai slab la terapia de expunere, ceea ce sugerează că factorii sociali pot ghida alegerea unui tratament personalizat pentru anxietate.
Acest studiu analizează dacă tiparele mișcărilor oculare pot servi drept biomarkeri predictivi pentru identificarea copiilor și adolescenților cu tulburare de anxietate socială care vor răspunde bine la tratament. Parametrii mișcărilor oculare pot oferi indicatori obiectivi și măsurabili pentru personalizarea abordărilor terapeutice destinate tinerilor anxioși.
Acest studiu investighează diferențele în modelele EEG cuantitativ (qEEG) între tulburarea de panică și tulburarea de anxietate generalizată pentru a identifica potențiali biomarkeri care să distingă aceste condiții de anxietate. Cercetarea utilizează metodologie stabilită de neuroimagistică pentru a explora corelații neurologice obiective ale diferitelor prezentări ale tulburărilor de anxietate.
Acest studiu investighează asociația dintre modelele de consum de substanțe și prevalența tulburării de anxietate generalizată în rândul studenților universitari de la Universitatea din Douala. Cercetarea utilizează o abordare epidemiologică pentru a înțelege modul în care aceste două condiții coexistă în această populație de studenți.
Această cercetare examinează neurosterozii—compuși sterizi endogeni care modulează funcția neurală—ca o potențială abordare terapeutică pentru tulburarea de anxietate socială. Lucrarea reprezintă o investigație științifică legitimă în mecanismele farmacologice noi, deși eficacitatea clinică necesită dovezi robuste din studii controlate.
Un studiu randomizat controlat de 10 săptămâni a evaluat Anzeilax, o aplicație digitală bazată pe terapia acceptării și angajamentului care încorporează auto-dialog pentru a spori flexibilitatea psihologică, versus tratamentul obișnuit în 96 de participanți cu tulburare de anxietate generalizată. Rezultatele primare și secundare au măsurat simptomele de anxietate, ingrijorarea și depresia folosind scale clinice validate (GAD-7, BAI, PSWQ, HADS).
Această recenzie analizează cum stimulii emoționali și social amenințători afectează procesele memoriei de lucru la persoanele cu tulburare de anxietate socială, arătând că, deși capacitatea generală a memoriei de lucru poate fi intactă, deficitele apar specific când sarcinile implică conținut legat de amenințare sau necesită control executiv sub stres. Autorii propun memoria de lucru afectivă ca mecanism central care leagă disfuncția cognitivă, emoțională și socială în tulburarea de anxietate socială și recomandă evaluări și intervenții țintite care să se concentreze pe reglarea emoțiilor.
Acest studiu a utilizat Evaluarea Momentană Ecologică pentru a examina tiparele de dispoziție în 236 de adulți cu tulburare de anxietate socială (TAS), alte tulburări de anxietate și controale pe parcursul a două săptămâni din viața cotidiană. Persoanele cu TAS au prezentat anxietate și tristețe baseline ridicate, îmbunătățiri mai mari ale dispoziției după evenimente pozitive și răspunsuri de anxietate intensificate la evenimente negative non-sociale, sugerând că reactivitatea emoțională se extinde dincolo de situațiile sociale.
Acest studiu a examinat modelele de prescriiere a antipsihoticelor și stabilizatorilor dispoziției în rândul a 122.292 de pacienți VA diagnosticați cu PTSD fără tulburări bipolare sau psihotice comorbide în 2019. Rezultatele au arătat că 11,9% au primit antipsihotice și 12,4% au primit stabilizatori ai dispoziției, cu semnalele de risc de suicid și utilizarea de benzodiazepine ca predictori cheie, evidențiind modelele de tratament neconcordante cu ghidurile în sistemul VA.
Un studiu prospectiv spaniol pe pacienți spitalicești a urmărit 443 de supraviețuitori de COVID-19 la 10 și 36 de luni după infecție, constatând că 54,9% au raportat cel puțin un simptom la 3 ani, anxietatea fiind unul dintre cele trei simptome cele mai prevalente alături de oboseală și dispnee. Calitatea generală a vieții a rămas stabilă în comparație cu linia de bază pre-infecție, deși deteriorarea specifică unui domeniu a fost predictorul cel mai puternic al simptomelor persistente.
Acest articol examinează modul în care pandemia COVID-19 amenință bunăstarea psihologică și socială, declanșând stres și anxietate, în timp ce unii indivizi dezvoltă strategii creative de coping și alții experimentează potențial traumă. Textul descrie răspunsurile individuale de anxietate și abordările terapeutice, inclusiv tehnicile psihodramatice cu două scaune din terapia traumei și metodele de auto-stabilizare.
Acest studiu a examinat anomaliile conectivității funcționale a trunchiului cerebral în 100 de pacienți cu tulburare de anxietate generalizată (TAG) la primul episod, fără tratament anterior, comparativ cu 85 de controale sănătoase, găsind o conectivitate redusă cu regiunile vizuale, sensomotoare, prefrontale și cerebeloase care s-a normalizat parțial după tratamentul cu paroxetină. Modelele de învățare automată utilizând conectivitatea trunchiului cerebral au discriminat eficient pacienții cu TAG și au prezis răspunsul la tratament, iar analiza transcriptomicii a relevat o enrichment în căile de stres oxidativ, reglare nucleară și epigenetică.
Cercetătorii au comparat 28 de persoane cu tulburare de anxietate socială (TAS) și 25 de subiecți de control sănătoși folosind sarcini de realitate virtuală care măsoară bunăstarea subiectivă și abilitățile de comunicare. Grupul TAS a prezentat scoruri semnificativ mai mici pe metricile de bunăstare și capacitate de comunicare în mai multe modele de comunicare disfuncționale, sugerând că evaluarea și antrenamentul bazate pe realitate virtuală ar putea ajuta la îmbunătățirea calității vieții în această populație.
Acest studiu randomizat controlat (RCT) analizează dacă asocierea sertralinei cu litiul este mai eficientă decât administrarea exclusivă a sertralinei în tratamentul anxietății la pacienții cu factori clinici de risc ridicat pentru tulburarea bipolară. Studiul abordează dilema clinică legată de tratarea anxietății cu antidepresive la pacienții cu diateză bipolară, explorând în același timp rolul potențial al stabilizatorilor de dispoziție în rândul populațiilor cu anxietate și risc ridicat.