ADHD

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Intervenții bazate pe exerciții fizice pentru ADHD: o trecere în revistă a modalităților, mecanismelor și aplicațiilor practice

Această analiză examinează modul în care diferite tipuri de activitate fizică — inclusiv exercițiile aerobice, activitățile cu abilități specifice (înot, yoga), sporturile cu abilități generale și antrenamentul interval de intensitate ridicată — influențează simptomele ADHD la copii și adolescenți. Datele disponibile sugerează că exercițiile fizice structurate pot îmbunătăți atenția, reduce hiperactivitatea și impulsivitatea și pot spori funcția executivă prin mecanisme care implică factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF) și modularea catecolaminelor, deși parametrii optimi rămân încă de stabilit.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Modelele ritmului circadian și timpul petrecut în fața ecranului în raport cu calitatea somnului la adulții cu ADHD

Acest studiu comparativ, realizat pe un eșantion de 100 de adulți cu ADHD și 100 de persoane sănătoase din grupul de control, a constatat că adulții cu ADHD au raportat un timp petrecut în fața ecranului semnificativ mai mare, ritmuri circadiene mai perturbate și o calitate a somnului mai slabă. Perturbarea ritmului biologic a fost identificată ca fiind cel mai puternic factor predictiv al calității slabe a somnului în ambele grupuri, depășind puterea predictivă a severității simptomelor ADHD sau a timpului petrecut în fața ecranului luate separat.

StudiuAutism + ADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Trăsături autiste la copiii cu tulburare specifică de învățare și ADHD concomitente: factori predictivi cognitivi și comportamentali

Acest studiu realizat pe un eșantion de 150 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani a constatat că cei care prezentau atât tulburare specifică de învățare, cât și ADHD manifestau trăsături autiste semnificativ mai pronunțate în comparație cu grupurile care prezentau doar ADHD, deficitele de motivație, funcția executivă și abilitățile motorii fiind factori predictivi cheie. Rezultatele sugerează că manifestarea trăsăturilor autiste în cazul comorbidității neurodezvoltării este asociată cu deficiențe subiacente la nivel motivațional, executiv și senzoriomotor, mai degrabă decât să existe ca o afecțiune independentă.

StudiuADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Abilitățile interoceptive la adulții cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate

Acest studiu a comparat abilitățile interoceptive (percepția semnalelor corporale interne) la 57 de adulți fără ADHD și la 30 de adulți cu diagnostic de ADHD, utilizând măsuri comportamentale precum sarcina de numărare a bătăilor inimii și chestionare de autoevaluare. Adulții cu ADHD au prezentat o precizie, o încredere și o înțelegere interoceptive semnificativ mai scăzute în comparație cu grupul de control, chiar și după luarea în considerare a factorilor de confuzie, precum depresia și trăsăturile autiste.

StudiuADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Structura comună a tulburării de personalitate dimensională și a tulburării de deficit de atenție cu hiperactivitate

Acest studiu preînregistrat, care a cuprins 2.567 de adulți, a analizat structurile latente comune dintre simptomele ADHD și disfuncțiile de personalitate, utilizând modele dimensionale și modelarea ecuațiilor structurale. Rezultatele au arătat că componentele ADHD se corelează puternic cu funcționarea deficitară a personalității și moderat cu trăsăturile patologice, în special cu dezinhibarea, care a rămas asociată în mod semnificativ cu ADHD chiar și după luarea în considerare a patologiei generale a personalității.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Problemele de somn în legătură cu dereglarea emoțională la copiii cu ADHD

Acest studiu a analizat modul în care tulburările de somn sunt corelate cu dereglarea emoțională la 139 de copii cu ADHD cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, pe baza unor chestionare completate de îngrijitori. Rezultatele au arătat că problemele de somn erau asociate în primul rând cu labilitatea emoțională, în special cu dificultatea de a-și controla afectul pozitiv, oferind perspective clinice asupra relației dintre somn și reglarea emoțională în cazul ADHD.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Gradul de severitate al tulburării de acumulare compulsivă: comparație între pacienții cu și fără ADHD comorbide

Acest studiu a comparat severitatea simptomelor tulburării de acumulare compulsivă la 68 de pacienți cu și fără ADHD comorbide, utilizând interviuri diagnostice structurate și scale de evaluare validate. Nu s-au constatat diferențe semnificative în ceea ce privește severitatea acumulării compulsive între cele două grupuri, ceea ce sugerează că diagnosticul de ADHD nu prezice simptome mai severe ale acumulării compulsive.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Evoluția dermatitei atopice la copii și legătura acesteia cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție

Un studiu de cohortă retrospectiv realizat pe un eșantion de 1.992 de copii cu dermatită atopică a identificat patru traiectorii distincte ale bolii și a constatat că dermatita atopică cu debut precoce și curs persistent, respectiv cea cu debut precoce și curs tranzitoriu, au fost asociate cu o probabilitate de 3,7, respectiv 2,7 ori mai mare de a primi un diagnostic de ADHD. Studiul sugerează că tiparele de dermatită atopică din copilărie ar putea fi legate de un risc crescut de ADHD, deși mecanismele rămân de elucidat.

StudiuADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Provocări în diagnosticarea ADHD în practica pediatrică: perspective regionale și globale

Această analiză narativă examinează barierele diagnostice cu care se confruntă pediatrii atunci când identifică ADHD la copii, în special în regiuni cu resurse limitate și diversitate culturală, precum Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Sunt identificate șase obstacole majore: suprapunerea simptomelor cu alte afecțiuni, dependența de rapoarte subiective, stigmatizarea culturală/socială, pregătirea clinică variabilă, accesul limitat la evaluarea multidisciplinară și lacunele sistemice de comunicare.

StudiuADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Influența sexului și a simptomelor depresive asupra întârzierii diagnosticului tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate la pacienții adolescenți din domeniul psihiatric

Acest studiu a analizat întârzierile în diagnosticarea ADHD la 252 de adolescenți aflați în tratament psihiatric ambulatoriu, constatând că fetele au înregistrat întârzieri semnificativ mai mari (4,9 ani) comparativ cu băieții (1,4 ani). Simptomele depresive comorbide au fost asociate cu o întârziere prelungită în stabilirea diagnosticului, în special la fete, ceea ce sugerează că depresia poate masca sau complica identificarea timpurie a ADHD la adolescentele de sex feminin.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate în urma unui traumatism cranio-cerebral ușor la copii: un studiu exploratoriu retrospectiv

Acest studiu de cohortă retrospectiv pe 86 de pacienți pediatrici a investigat dacă ADHD secundar (S-ADHD) se dezvoltă după traumatism cranian ușor, comparând 10 pacienți care au dezvoltat noi diagnostice de ADHD cu 76 care nu au. Deși nicio caracteristică clinică acută la linia de bază nu a prezis dezvoltarea S-ADHD, copiii cu ADHD secundar au necesitat o monitorizare de urmărire semnificativ mai lungă (mediana 536 versus 132 de zile), sugerând că supravegherea clinică prelungită este importantă în această populație.

StudiuAutism + ADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Prevalența și impactul clinic al ADHD la pacienții cu tulburare de personalitate borderline severă

Un studiu transversal realizat pe un eșantion de 145 de pacienți cu tulburare borderline (BPD) a relevat că 60,7% dintre aceștia îndeplineau criteriile de simptomatologie pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), grupul cu comorbiditate prezentând niveluri semnificativ mai ridicate de anxietate, depresie și impulsivitate, precum și simptome mai severe ale tulburării borderline. Lipsa de atenție s-a evidențiat ca fiind cel mai puternic factor din cadrul ADHD care prezice severitatea clinică a tulburării borderline, subliniind importanța clinică a screeningului sistematic pentru ADHD în rândul populațiilor cu tulburare borderline severă.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

TFS-FENet: Un cadru de învățare profundă spațială în timp-frecvență pentru clasificarea subtipurilor de ADHD pe baza EEG

Cercetătorii au dezvoltat un model de învățare profundă (TFS-FENet) care analizează semnalele EEG pentru a clasifica subtipurile de ADHD și pentru a distinge ADHD-ul de dezvoltarea tipică cu o precizie ridicată (96,89% pentru clasificarea în trei clase și 99,36% pentru clasificarea binară). Abordarea utilizează rețele neuronale convoluționale pentru a capta simultan caracteristicile de timp-frecvență și spațiale ale activității cerebrale, poziționând învățarea automată bazată pe EEG ca un potențial biomarker obiectiv pentru a sprijini diagnosticul clinic.

StudiuADHDÎncredere înaltă16.06.2026

Editorial: Centanafadina la adolescenții cu ADHD: Oare mecanismul de acțiune mai amplu oferă avantaje?

Acest editorial analizează centanafadina ca potențial tratament pentru ADHD la adolescenți, subliniind faptul că ADHD afectează aproximativ 13,6% dintre adolescenții din SUA și că mulți dintre aceștia continuă tratamentul medicamentos în perioada adolescenței, confruntându-se totodată cu dificultăți în ceea ce privește respectarea tratamentului. Autorul susține că un medicament care vizează simptome mai ample, dincolo de deficiențele principale ale ADHD, ar putea reprezenta un progres clinic, în special având în vedere recomandările privind tratamentul multimodal, care combină farmacoterapia cu intervențiile comportamentale.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Diferențe de gen în ceea ce privește „clipirea atențională” la copiii cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate

Acest studiu a analizat 99 de copii cu ADHD și 99 de copii din grupul de control cu dezvoltare tipică, utilizând o sarcină de atenție vizuală pentru a evalua diferențele de gen în ceea ce privește „clipirea atențională” (o incapacitate temporară de a detecta stimulii). Rezultatele au arătat că băieții și fetele cu ADHD au prezentat tipare distincte: fetele au prezentat o apariție întârziată a „clipirii atenționale”, în timp ce băieții au prezentat o durată prelungită a acesteia în comparație cu grupul de control, ceea ce sugerează existența unor mecanisme neurobiologice diferite între sexe în cazul ADHD.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Adaptarea educației privind diabetul pentru pacienții cu neurodiversitate: O analiză în cadrul modelului COM-B a diabetului de tip 1 și a ADHD

Acest studiu aplică cadrul comportamental COM-B pentru a identifica modul în care disfuncția executivă asociată cu ADHD afectează autogestionarea diabetului și propune strategii de educație terapeutică personalizate. Autorii recomandă modele de îngrijire interdisciplinare care să integreze screeningul cognitiv, rutine simplificate, sprijin tehnologic și o comunicare afirmativă, în vederea îmbunătățirii rezultatelor la pacienții cu diabet de tip 1 și ADHD concomitent.

StudiuADHDÎncredere bună16.06.2026

Reducerea pierderii controlului asupra mâncării la tinerii cu ADHD după inițierea medicamentației stimulante: Un studiu prospectiv

Un studiu observațional prospectiv pe 10 tineri (vârstele 8-13 ani) cu ADHD și mâncare necontrolată (LOC-E) a constatat că inițierea medicației stimulante a fost asociată cu reduceri semnificative ale episoadelor LOC-E (de la 10,30 la 2,10 pe perioada de urmărire) și îmbunătățiri în cognițiile tulburării de alimentație, simptomele ADHD și simptomele de dispoziție/anxietate. Constatările sugerează o posibilă relație între farmacoterapia stimulantă și LOC-E redus la tinerii cu ADHD comorbid, deși rezultatele sunt preliminare, având în vedere dimensiunea mică a eșantionului.

StudiuADHDÎncredere înaltă16.06.2026

ADHD, sănătatea mintală și rezultatele în ceea ce privește pierderea în greutate la 10 ani după o intervenție chirurgicală bariatrică efectuată în adolescență

Acest studiu prospectiv multicentric a urmărit 81 de adolescenți care au suferit o operație de bypass gastric, constatând că 41% aveau ADHD. La urmărirea pe 10 ani, indivizii cu ADHD au raportat rate semnificativ mai mari de anxietate/depresie (91% vs 21%) și au experimentat revenirea mâncării compulsive în ciuda îmbunătățirii inițiale, deși rezultatele pierderii în greutate au fost comparabile la evaluarea finală.

Studii și știri