Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleIzolarea socială la adulții mai vârstnici este asociată cu risuri crescute de boli cardiovasculare, demență, accident vascular cerebral, depresie, anxietate și mortalitate prematur. Acest studiu examinează cum adulții hispanici mai vârstnici mențin angajamentul social în ciuda ratelor mai ridicate de dizabilități senzoriale.
Acest studiu a comparat dimensiunile impulsivității în 81 de adolescenți cu ADHD izolat și 59 cu ADHD comorb și Tulburare de Joc pe Internet, folosind sarcini neurocognitive standardizate. Rezultatele au arătat că ADHD-IGD comorb a fost asociat cu impulsivitate globală mai ridicată în mai multe domenii (inhibiția răspunsului, reducerea discountului temporal și luarea de decizii riscante), cu potențial utilitate clinică pentru diagnosticul diferențial și planificarea tratamentului.
Acest sondaj reprezentativ la nivel național pe 3.022 de adulți americani a constatat că cei cu diagnostic de ADHD auto-declarat (15,7%) au fost semnificativ mai susceptibili să utilizeze abordări de sănătate complementară în comparație cu cei fără ADHD, cu o utilizare mai mare a abordărilor fizice și psihologice. Studiul a folosit metode statistice riguroase care să controleze factorii demografici și socioeconomici pentru a evalua asociații independente între diagnosticul de ADHD și utilizarea abordărilor de sănătate complementară.
Această meta-analiză a 63 de studii care implică peste 450.000 de participanți a constatat că ratele de aderență la medicamente la copiii și adolescenții cu ADHD au fost în medie de 43,6%, cu o variație semnificativă între studii. Factorii cheie care îmbunătățesc aderența includ sexul feminin, mai puține doze zilnice de medicamente, sprijinul părinților pentru planul de tratament medicamentos, statutul de copil unic și educația părinților privind medicamentele.
Acest studiu a evaluat proprietățile psihometrice a două versiuni ale instrumentului de calitate a vieții EQ-5D-Y (Y-3L și Y-5L) la 188 de copii chinezi cu ADHD folosind rapoarte de autoevaluare și proxy de ingrijitor. Y-5L a demonstrat o informatività mai bună decât Y-3L, cu autoevaluările arătând o validitate mai puternică pentru rezultatele specifice copilului, în timp ce rapoartele proxy s-au aliniat mai bine cu evaluările comportamentale.
Acest studiu longitudinal a identificat trei subgrupuri distincte bazate pe temperament dintre 153 copii brazilieni în vârstă preșcolară (3-5 ani) cu ADHD: profile extravertite, iritabile și ușoare. Subgrupul cu temperament ușor a demonstrat o gravitate mai scăzută a simptomelor și comportament perturbator, în timp ce subgrupul iritabil a arătat rate mai mari de comorbiditate, oferind heterogenitate clinic semnificativă în diagnosticul timpuriu al ADHD.
O revizuire sistematică documentează tendințe ascendente în diagnosticele de ADHD și prescripțiile de medicamente la nivel mondial, afectând copiii, adolescenții și adulții. Constatările reflectă atât o conștientizare clinică crescută și o activitate diagnostică sporită, mai degrabă decât a face afirmații despre schimbările prevalenței subiacente.
Cercetătorii au identificat variante în regiunile genomice reglatorii necodonice care contribuie la tulburări neuroevolutive, potențial prin reducerea expresiei proteinei FOXG1. Aceste descoperiri avansează înțelegerea mecanismelor genetice care stau la baza unor condiții precum autism și epilepsie.
Această reanaliza contestă descoperirile recente care sugerează o legătură cauzală între utilizarea problematică a rețelelor sociale și simptomele ADHD, demonstrând că rezultatele variază substanțial în funcție de metodele analitice și nu rezistă agregării meta-analitice. Autorii subliniază importanța riguroasității metodologice și testării modelelor alternative pentru a evita supraestimarea corelațiilor întâmplătoare în datele observaționale.
Acest studiu longitudinal a analizat datele de la copii cu vârsta de 9-10 ani din Studiul ABCD pe parcursul a cinci ani pentru a examina modul în care modelele de medicație pentru ADHD și determinanții sociali ai sănătății influențează rezultatele funcționale, inclusiv conflictul familial, comportamentul prosocial și experiențele școlare. Rezultatele au identificat trei clase de traiectorie distincte (Resilient, Declining, Low Improving) în domeniile funcționale, cu modelele de utilizare a medicamentelor și factorii sociali/structurali - inclusiv discriminarea, angajarea părinților și statutul asigurării - semnificativ asociați cu traiectoriile rezultatelor.
Acest studiu empiric a comparat abilitățile de învățare statistică (achiziția limbajului prin detecția implicită a modelelor) între 41 de persoane cu ADHD și 118 de controale neuroticolare, descoperind că nu există diferențe semnificative între grupuri în ciuda predicțiilor teoretice. Variabilitatea individuală a fost factorul dominant pe toate măsurile de învățare statistică, abilitate ritmică, memorie de lucru și dimensiunea vocabularului.
Acest studiu experimental a constatat că atât exercițiul aerob acut, cât și cel cronic au îmbunătățit semnificativ inhibiția motorului la adolescenții cu ADHD, exercițiul cronic producând efecte mai mari. Exercițiul aerob cronic a redus, de asemenea, excitabilitatea corticală, iar îmbunătățirile inhibiției motorului au corelat cu creșterea inhibiției corticale, sugerând că beneficiile exercițiului funcționează prin modularea mecanismelor neurofioziologice.
Un studiu controlat randomizat a evaluat efectele unui program de psihoeducație bazat pe TCC administrat de asistente medicale în 8 sesiuni pe 145 de copii cu TDAH, măsurând rezultate care includ stigma internalizată și speranță. Rezultatele au arătat că intervenția a redus stigma internalizată și a îmbunătățit gândirea plină de speranță la copiii cu TDAH comparativ cu grupul de control.
Acest studiu calitativ a examinat dacă participarea la ECHO Autism, un program virtual de tele-educație, a produs îmbunătățiri susținute în modul în care profesioniștii din domeniul sănătății aliate (terapeuti ocupaționali, logopezi, terapeuti fizici) tratează copiii cu tulburări din spectrul autist. Profesioniștii din domeniul sănătății aliate au raportat că programul a consolidat cunoștințele lor, a îmbunătățit relațiile pacient-familie și a sprijinit dezvoltarea profesională, deși constrângerile de timp și inexperiența în prezentare au reprezentat bariere de participare.
Cercetătorii din Centrul de Cercetare Biomedicală Pennington al LSU au primit o subvenție NIH Small Business Innovation Research pentru a dezvolta o platformă de sănătate digitală care să sprijine părinții în a-i ajuta pe adolescenți cu ADHD să înveți abilități de conducere mai sigure. Platforma reprezintă o abordare tehnologică bazată pe dovezi pentru a aborda provocările funcției executive și atenției care afectează performanța de conducere a adolescenților.
Un studiu retrospectiv efectuat pe peste 10 milioane de frați a găsit asociații între ordinea nașteri și diferite rezultate de sănătate, inclusiv rate mai mari de diagnostice neuroevolutive și alergice la copiii născuți primii și abuz de substanțe la copiii născuți secunzi. Cercetătorii notează în mod explicit că datele observaționale și factorii confundenți potențiali împiedică tragerea de concluzii cauzale din aceste modele corelaționale.
Cercetările realizate de universități din Marea Britanie au constatat că persoanele cu ADHD se prezintă mai frecvent la departamentele de urgență pentru leziuni legate de violență comparativ cu populația generală. Studiul a fost publicat în Emergency Medicine Journal și sugerează că neurodivertitatea poate fi legată de un risc mai mare de a experimenta incidente violente.
Un studiu al UC Davis Health publicat în Psychological Medicine a constatat că somnul adecvat poate fi mai impactant decât reducerea timpului de ecran, exercițiul fizic sau dieta în susținerea performanței academice și a relațiilor sociale ale adolescenților. Beneficiul a fost deosebit de pronunțat pentru tinerii care se confruntă cu anxietate, depresie sau alte probleme de sănătate mintală.
