Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu de asociere la nivel genomic investigă factorii genetici distincți care stau la baza domeniilor cognitive specifice (memoria, limbajul, funcția executive) afectate în boala Alzheimer. Cercetarea identifică o arhitectură genetică specifică domeniului, sugerând că diferitele deficite cognitive în AD pot avea baze genetice parțial distincte.
Această cercetare examinează modul în care dysbioza microbiomului oral contribuie la boala Alzheimer prin căile de semnalizare imună TLR/NLR care declanșează inflamația sistemică și neuroinflamația. Compoziția microbiomului oral este propusă ca biomarker potențial pentru diagnosticul precoce și depistarea declinului cognitiv, cu discutarea abordărilor terapeutice direcționate, cum ar fi inhibitorii TLR/NLR.
Acest studiu clinic a analizat 184 de pacienți cu boala Alzheimer stratificați după sex pentru a examina relațiile dintre tulburările somnului, simptomele neuropsihiatrice și progresia cognitivă. Pacienții cu somn perturbat au prezentat performanță cognitivă mai slabă și rate mai mari de depresie, anxietate și probleme comportamentale, cu modele specifice în funcție de sex: femeile au prezentat mai multă dezinhibiție și depresie, în timp ce bărbații au arătat declin cognitiv mai pronunțat și povară mai mare pentru îngrijitori.
Acest studiu retrospectiv pe 7 ani cu 791 de pacienți din clinici de memorie a examinat modelele declinului cognitiv pe trei etiologii de tulburări neurocognitive: boala Alzheimer, encefalopatia vasculară și prezentări mixte. Boala Alzheimer a arătat un declin cognitiv anual mai abrupt (~2,0 puncte MMSE/an) comparativ cu boala vasculară, în timp ce diagnosticul precoce și scorurile cognitive inițiale mai mari au fost asociate cu un declin mai lent.
Acest studiu caz-control cu 240 de participanți a examinat cum variantele genei MTHFR (C677T și A1298C) influențează riscul de boală Alzheimer prin perturbări ale metabolismului unui-carbon și niveluri crescute de homocisteină. Cercetătorii au constatat că acești polimorfismi au o asociație semnificativă cu riscul AD și s-au corelat cu alterări metabolice, funcție cognitivă redusă și modificări ale substanței albe pe RMN.
