Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Analiza datelor din Ancheta națională privind îngrijirile medicale ambulatorii din 2023 arată că adulții cu ADHD au vizitat centrele de sănătate la o rată de 52,6 la 10.000, cele mai ridicate rate fiind înregistrate în grupa de vârstă 18-24 de ani (92,6), ratele scăzând semnificativ odată cu înaintarea în vârstă. Aproximativ 70% dintre aceste vizite au implicat afecțiuni de sănătate mintală comorbide documentate.
Acest studiu a comparat 52 de adulți cu ADHD și utilizare problematică a internetului (PUI) cu 52 de controale potrivite cu ADHD singur, folosind evaluări clinice, testări cognitive și măsuri neurofiziologice. Pacienții cu ADHD+PUI au arătat mai multă inatenție, ritm cognitiv lent, disreglare emoțională, anxietate socială, probleme de somn și afectare funcțională, utilizarea problematică a rețelelor sociale fiind cea mai frecventă condiție legată de internet.
Acest studiu a analizat relația dintre sensibilitatea procesării senzoriale (SPS) și trăsăturile ADHD la 496 de adulți din populația generală, utilizând chestionare validate și analize de corelație/caz-martor. Rezultatele au evidențiat asocieri pozitive între SPS și trăsăturile ADHD, persoanele diagnosticate cu ADHD înregistrând scoruri mai ridicate la SPS; în plus, SPS a fost corelată cu punctele forte asociate ADHD, printre care hiperconcentrarea, flexibilitatea cognitivă, curiozitatea și empatia.
Acest studiu a comparat modelele de conectivitate funcțională cerebrală în 77 de copii cu ADHD și disregulare emoțională, 53 cu ADHD doar, și 55 de controale cu dezvoltare tipică, utilizând fMRI în stare de repaus. Copiii cu ADHD și disregulare emoțională au prezentat modele distincte de conectivitate în regiunile prefrontale și limbice, inclusiv conexiuni alterate între cortexul prefrontal dorsolateral și zonele cerebrale legate de emoții.
Această analiză sintetizează cercetările recente privind caracteristicile comune și distincte ale ADHD și ASD, inclusiv factorii neurobiologici și genetici comuni, abordând totodată provocările legate de evaluare în cazul în care ambele afecțiuni coexistă. Autorii recomandă efectuarea unui diagnostic diferențial amănunțit înainte de confirmarea comorbității și subliniază necesitatea unor abordări terapeutice personalizate, pe termen lung, care să includă o evaluare mai bună a rezultatelor privind calitatea vieții în condiții reale.
