Autentificare
NeuroPsy InfoHubÎnțelege · Sprijin · Progres
← Toate temele

Scleroză multiplă

Scleroza multiplă și viața cu aceasta.

396 de articole
Fișe de lucruCere sprijin
← Toate secțiunile

Studii și știri

PublicToțiPentru oricineSpecialiști
VârstăToate vârsteleCopiiTineriAdulțiVârstnici
StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă25.09.2026

Transplantarea autologă de celule stem hematopoietice stabilizează atrofia retiniană în scleroza multiplă

Acest studiu de coorta longitudinal a investigat dacă transplantul autolog de celule stem hematopoietice (AHSCT) reduce neurodegenerarea retiniana la pacienții cu SM prin măsurarea atrofiei straturilor retiniene folosind tomografia de coerență optică. Rezultatele indică faptul că AHSCT poate stabiliza progresiunea atrofiei retiniene și măsurătorile retiniene de bază ar putea servi drept biomarkeri predictivi pentru rezultatele clinice post-transplantare.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă25.09.2026

Scleroza multiplă ca cauză nerecunoscută a vertijului acut: Perspective clinice și fiziopatologice

Această revizuire clinică abordează vertijul acut și simptomele vestibulare în scleroza multiplă, care sunt frecvent subdiagnosticate în ciuda faptului că sunt manifestări comune ale SM. Lucrarea detaliază mecanismele patofioziologice (plăcile demielinizante infratentoriale), semnele caracteristice ale motilității oculare (oftalmoplegiainterunuldeară, nistagmus) și provocările diagnostice, inclusiv diferențierea de vertijul paroxyismal benign de poziționar și accidentul vascular cerebral acut folosind tehnici avansate de neuroimagistică.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună22.09.2026

Analiza cu Învățare Automată a Transcriptomului Sanguin în Scleroza Multiplă

Această cercetare aplică tehnici de învățare automată pentru a analiza modelele de expresie genică în eșantioane de sânge de la pacienți cu SM, identificând potențial biomarkeri noi pentru diagnosticul bolii, prognostic sau răspuns la tratament. Abordarea reprezintă progrese în medicina de precizie pentru SM prin valorificarea metodelor computaționale pentru a descoperi semnături moleculare asociate cu boala.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună02.09.2026

Nivelurile serice de amilină la pacienții cu scleroză multiplă: un studiu transversal caz-control

Acest studiu a examinat nivelurile serice de amilină în 62 de pacienți cu SM versus 63 de controale, găsind concentrații semnificativ mai scăzute de amilină la pacienții cu SM utilizând metodologia ELISA. Nu au fost observate diferențe semnificative între fenotipurile SM, deși constatările sugerează că amilina poate juca un rol în procesele inflamatorii și demielinizante legate de SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă02.09.2026

Modelarea Farmacocinetic-Farmacodinamică a Dozajului de Ocrelizumab în Scleroза Multiplă cu Forme Recidivante-Remitente

Acest studiu a dezvoltat un model farmacocinetic-farmacodinamic la nivel populației analizând concentrațiile de ocrelizumab și numărarea limfocitelor CD19+ din pacienții cu RRMS pentru a prezice răspunsurile individuale la tratament. Modelul cu două compartimente a caracterizat cu succes dispozițiile medicamentului și dinamica depletării celulelor B, permițând potențial optimizarea dozării personalizate pentru această terapie cu anticorp monoclonal anti-CD20.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă30.08.2026

Fracțiunea de Leziuni Parenchimale ca Metrică de Imagistică Cuantificată pentru Progresia Bolii Sclerozei Multiple

Acest studiu dezvoltă și validează fracția parenchimală a leziunilor (LPF)—definită ca volum al leziunii împărțit la volum parenchimal în compartimentele regionale ale creierului—ca metrică de imagine pentru a evalua progresia dizabilității în scleroza multiplă. Datele MRI longitudinale și clinice din 78 de pacienți cu SM (forma recidivantă-remitentă și forma progresivă secundară) demonstrează că modelele bazate pe LPF prezic efectiv scorurile de dizabilitate prin aplicarea principiilor topografice ale rezervei funcționale și distribuției sarcinii lezionale.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună30.08.2026

Tratamentul cu succes al sclerozei multiple varianta Marburg cu ciclofosfamidă: Un caz clinic

Un bărbat în vârstă de 34 de ani cu varianta Marburg a sclerozei multiple, o formă agresivă și de obicei fatală a SM, a arătat o îmbunătățire clinică semnificativă după citofosfamidă intravenoasă și metilprednisolon, după ce a eșuat terapiile convenționale. Acest caz adaugă dovezi care susțin citofosfamida ca o opțiune de tratament eficace pentru această variantă rară și rapid progresivă a SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă29.08.2026

Disfuncțiile metabolice și musculare scheletale se corelează cu comportamentul oboselii într-un model animal de scleroză multiplă

Acest studiu investighează modul în care inflamația autoimună din scleroza multiplă provoacă atrofia musculaturii scheletale și disfuncția metabolică care pot contribui la oboseala din MS, utilizând un model experimental de encefalomieltă autoimună (EAE). Cercetătorii au constatat că boala a redus masa musculară și producția de forță, a redus reglarea genelor legate de funcția mitocondrială în fazele bolii severe și a produs comportament de oboseală la șoareci, cu dovezi sugerând contribuții din activarea imună sistemică dincolo de implicarea sistemului nervos central.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă25.08.2026

Celulele T Helper și rețelele de citokine în imunopatogeneza sclerozei multiple

Această revizuire examinează cum subseturile de celule T helper CD4+ și semnalizarea citokinelor lor contribuie la dezvoltarea și progresarea sclerozei multiple, inclusiv celulele Th1, Th17 și celulele T helper foliculare și efectele lor asupra barierei hemato-encefalice și inflamației SNC. Articolul discută cum dereglarea co-stimulării celulelor dendritice și activarea gliei perpetuează neuroinflamația cronică și demielinizarea în SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă25.08.2026

Impactul fragilității asupra sclerozei multiple: mecanisme și implicații clinice

Această recenzie examinează modul în care fragilitatea—caracterizată prin vulnerabilitate crescută și reziliență redusă la stres—afectează persoanele cu SM la rate crescute comparativ cu alte boli cronice, cu interacțiuni între fragilitate și patologia SM accelerând dizabilitatea fizică. Patofiziologia comună include disregularea metabolică, sarcopenia și inflamația sistemică, cu factori suprapuși precum deficiența de mobilitate și oboseală contribuind la risc accelerat de fragilitate; recunoașterea fragilitații ca o condiție distinctă și intersectantă poate îmbunătăți strategiile de îngrijire a SM și rezultatele pe termen lung.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună25.08.2026

Raportul celulelor Th17/Treg se corelează cu progresiunea bolii în scleroza multiplă recidivantă-remitentă

Un studiu retrospectiv pe 130 de pacienți cu RRMS a identificat celule Th17 semnificativ crescute și celule Treg reduse în comparație cu grupul control, ambii markeri corelând cu severitatea bolii (scoruri EDSS). Tratamentul cu metilprednisolon a inversat aceste modificări imunologice și a îmbunătățit rezultatele clinice, susținând dezechilibrul Th17/Treg ca biomarker al activității EM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună25.08.2026

Provocări Diagnostice în Scleroza Multiplă: Un Caz de Demielinizare Tumefactivă Imitând Tumorile Cerebrale

O femeie în vârstă de 23 de ani cu antecedente de limfom Hodgkin s-a prezentat cu o leziune cerebrală inițial suspectată ca limfom SNC, dar imaginile ulterioare au relevat multiple leziuni noi în ambii hemisfeiri, determinând trimiterea la neurologie. Pacientul a dezvoltat ulterior simptome neurologice cu descoperiri MRI consistente cu scleroză multiplă, evidențiind dificultatea diagnostică atunci când leziunile demielinizante seamănă cu boala neoplazică.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă21.08.2026

Progrese Terapeutice și Biomarkeri în Scleroza Multiplă

Această revizuire narativă sintetizează terapiile modificatoare ale bolii (DMT) contemporane și biomarkerii emergenti pentru managementul sclerozei multiple, evidențiind anticorpii anti-CD20 ca agenți de prim rang și biomarkerii precum neurofilamentul ușor din ser (sNfL) pentru evaluarea eficacității. Revizuirea evaluează diverse abordări terapeutice, inclusiv inhibitorii BTK, modulatorii S1P, strategiile de reînconstituire imunitară și opțiunile investigaționale precum terapia CAR-T și terapiile direcționate împotriva EBV, cu rezultate mixte în abordarea progresiei independente de activitatea recidivelor (PIRA).

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă17.08.2026

Leziuni asimptomatice ale măduvei spinării în scleroza multiplă: revizuire sistematică și meta-analiză a activității bolii subclinice

Această revizuire sistematică și meta-analiză a examinat frecvența noilor leziuni asimptomatice ale măduvei spinării la pacienții cu scleroză multiplă clinic stabili, constatând că aproximativ 13% dezvoltă cel puțin o nouă leziune în timpul urmăririi pe imagini MRI. Analiza a reunit date din nouă studii pentru a evalua activitatea bolii subclinice și implicarea izolată a măduvei spinării fără modificări concomitente ale creierului pe MRI, evidențiind importanța monitorizării leziunilor silențioase în managementul SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă17.08.2026

Afectarea motoră timpurie a membrului superior în scleroza multiplă pe nivelurile EDSS: un studiu caz-control

Acest studiu caz-control a comparat funcția membrului superior între persoanele cu scleroza multiplă (stratificate după scorul EDSS) și controale sănătoase, utilizând evaluări motorii standardizate, inclusiv forța de prindere, testul cutiei și blocului, și testul celor nouă găuri. Rezultatele au demonstrat afectări semnificative ale membrului superior la pacienții cu SM chiar și la niveluri scăzute de dizabilitate, cu diferențe progresive observate pe categoriile de severitate a bolii.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă17.08.2026

Deteriorarea Selectivă a Gustului în Scleroza Multiplă: Un Studiu de Clasificare Diagnostică Bazat pe Învățare Automată

Acest studiu demonstrează că persoanele cu scleroza multiplă de tip recidivant-remitent prezintă deficite selective în percepția gustului, în special pentru gusturile amar, sărat și acid, în timp ce percepția dulceții rămâne relativ păstrată. Clasificarea prin învățare automată a obținut o acuratețe ridicată în distinguerea pacienților cu SM de controalele sănătoase folosind modele multivariate de sensibilitate gustativă, sugerând că evaluarea gustului poate fi valoroasă pentru evaluarea diagnostică a SM.