Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleAcest studiu corelaţional cu 236 de pacienţi de sex feminin cu SM a găsit relaţii semnificative între severitatea dizabilităţii (măsurată prin EDSS și FAC), impactul SM (TR-MSIS-29) și calitatea sexuală a vieţii (MSISQ-15). O deficiență funcţională mai mare și simptomele legate de SM au fost asociate cu o calitate redusă a vieţii sexuale la femeile cu scleroza multiplă.
Această analiză examinează profilurile alterate de microARN în sângele și lichidului cefalorahidian al pacienților cu SM, cum ar fi miR-142-3p, miR-146a, miR-155 și miR-326, care se corelează cu activitatea bolii și pot servi drept markeri prognostici pentru progresiunea bolii. Nivelurile de microARN răspund dinamic la tratamentele modificatoare ale bolii, iar microARN-urile asociate veziculelor extracelulare arată perspective promițătoare ca biomarkeri accesibili pentru monitorizarea personalizată, deși variabilitatea metodologică și dimensiunile mici ale eșantioanelor limitează în prezent aplicația clinică.
Această recenzie examinează dificultățile diagnostice în identificarea tranziției de la scleroza multiplă recidivantă-remitentă la forma progresivă secundară, evidențiind întârzierile cauzate de dependența de scalele tradiționale de invaliditate și efectele confundante ale comorbidităților. Autorii susțin strategii avansate de monitorizare multimodală, inclusiv protocoale MRI sensibile, bimarkeri fluizi emergenti și semnături ale microiotei intestinale pentru a permite inițierea mai timpurie a tratamentului și pentru a îmbunătăți rezultatele pacienților.
Acest studiu transversal pe 958 de pacienți cu SM a examinat dacă sincronizarea meselor și a somnului sunt asociate cu severitatea oboselii. Ferestrele mai lungi de alimentație și modelele mai tardive de timing al meselor/somnului au arătat asociații mixte cu oboseala care au fost substanțial atenuate după ajustarea pentru factori de stil de viață, cum ar fi statutul de ocupare.
Acest studiu a utilizat imagistica avansat MR-PET pentru a măsura expresia proteinei translocatorului (TSPO) în măduva osoasă a craniului la pacienți cu SM și controale sănătoase, investigând rolul celulelor imunitare din măduva osoasă a craniului în patologia SM. Rezultatele au arătat modele divergente legate de vârstă ale semnalului TSPO între pacienții cu SM și controale, sugerând că activitatea imunitară alterată a măduvei osoase poate contribui la progresiunea bolii și lezarea cerebrală în scleroza multiplă.
Acest studiu de cohortă bazat pe registre daneze a urmărit între 10.894 și 11.392 de pacienți cu scleroză multiplă recidivant-remisivă (RRMS) pe o perioadă de 29 de ani, comparând beneficierea de pensie de invaliditate, angajarea în cadrul programelor de protecție a locurilor de muncă și pierderea veniturilor în rândul cohotelor cu debutul/diagnosticul bolii în perioada 1995–2018. Pacienții cu debut tardiv al bolii au prezentat un risc din ce în ce mai scăzut de rezultate socioeconomice nefavorabile, ceea ce sugerează o îmbunătățire a capacității de muncă și a prognosticului bolii în ultimele decenii.
Un studiu realizat pe un eșantion de 165 de persoane cu scleroză multiplă recidivant-remisivă a arătat că reziliența psihologică prezice în mod independent o mai bună aderență la tratamentele modificatoare de boală, chiar și după luarea în considerare a depresiei, anxietății, stresului, calității vieții și gradului de dizabilitate. Persoanele cu o aderență bună la tratament au prezentat scoruri de reziliență semnificativ mai ridicate și un nivel mai scăzut de suferință psihologică în comparație cu pacienții cu o aderență slabă la tratament.
Această revizuire sistematică analizează modul în care scleroza multiplă este clasificată în subgrupuri pe baza activității bolii în cadrul studiilor clinice și al ghidurilor de reglementare, identificând neconcordanțe semnificative în ceea ce privește terminologia și definițiile pentru boala „activă”, „foarte activă” și „severă, cu evoluție rapidă”. Autorii propun un cadru standardizat pentru a îmbunătăți coerența în procesul de luare a deciziilor terapeutice și în evaluările tehnologiilor medicale.
Acest studiu reevaluează modelul clasic conform căruia viteza de procesare reprezintă principalul deficit cognitiv în scleroza multiplă, prin examinarea pacienților diagnosticați și tratați în perioada modernă (2001-2025). Pacienții cu SM recidivant-remisivă în stadiu incipient au prezentat deficite de memorie, dar o viteză cognitivă normală, ceea ce contrazice modelul tradițional centrat pe viteză și sugerează că terapiile modificatoare de boală ar fi putut altera profilul cognitiv al SM.
Acest studiu transversal a constatat că pacienții cu scleroză multiplă recidivant-remisivă prezintă o reactivitate cerebrovasculară redusă (măsurată prin indicele de reținere a respirației) în comparație cu subiecții sănătoși din grupul de control, independent de factorii demografici. Reactivitatea cerebrovasculară mai scăzută a fost asociată în mod independent cu un grad mai ridicat de dizabilitate neurologică și cu o viteză de procesare mai lentă la testele cognitive.
O femeie în vârstă de aproximativ 50 de ani, cu boala Huntington confirmată, a prezentat simptome senzoriale pe partea dreaptă și a fost diagnosticată cu scleroză multiplă recidivant-remisivă pe baza rezultatelor RMN care au evidențiat leziuni demielinizante, benzi oligoclonale în lichidul cefalorahidian și îndeplinirea criteriilor de diagnostic McDonald. Cazul subliniază importanța evaluării noilor simptome neurologice la pacienții cu afecțiuni neurodegenerative, în loc de a atribui toate manifestările unui singur proces patologic.
Inhibitorii BTK reprezintă o clasă terapeutică orală emergentă pentru scleroza multiplă (SM), care poate viza atât căile imunitare adaptive, cât și cele înnăscute, unii dintre acești agenți traversând bariera hematoencefalică pentru a combate patologia SM progresivă rezistentă la tratamentele actuale. Datele din studiile clinice de fază 2 și 3 sunt promițătoare, în special în ceea ce privește agenți precum tolebrutinibul în cazul progresiei dizabilității în SM secundară progresivă.
Acest studiu retrospectiv a comparat modificările observate la RMN cerebral la 34 de pacienți cu scleroză multiplă (SM) care au prezentat rezultate pozitive la testul pentru SARS-CoV-2 și la 67 de subiecți din grupul de control negativ, selectați pe criteriul de potrivire, pe o perioadă de aproximativ doi ani. Nu s-au constatat diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește leziunile noi, leziunile în creștere, leziunile cu intensificare la gadoliniu sau pierderea de volum cerebral, ceea ce sugerează că COVID-19 nu accelerează progresia radiologică a sclerozei multiple.
Acest articol analizează utilizarea modelelor animale în studiul formelor progresive de scleroză multiplă, discutând atât concluziile obținute, cât și provocările metodologice întâmpinate. Articolul abordează modul în care cercetarea preclinică pe animale contribuie la înțelegerea fiziopatologiei SM, recunoscând totodată limitele transpunerii rezultatelor la boala la om.
Această amplă analiză combinată, care a inclus 4.241 de pacienți cu SM recidivant-remisiv (RRMS) din studiile de fază 3, a examinat modul în care vârsta cronologică influențează modificările volumului cerebral pe parcursul celor 96 de săptămâni de urmărire. Participanții mai în vârstă au prezentat volume cerebrale inițiale mai mici, dar au înregistrat rate de atrofie semnificativ mai lente pe parcursul perioadei de urmărire, comparativ cu pacienții mai tineri, în special la nivelul talamusului.
Articolul trece în revistă abordarea bazată pe dovezi a recidivelor sclerozei multiple (SM) prin utilizarea corticosteroizilor în doze mari, făcând în același timp distincția între simptomele reale legate de SM și agravările tranzitorii cauzate de factori sistemici. Articolul subliniază importanța luării deciziilor în comun în ceea ce privește alegerea terapiilor cu eficacitate mai ridicată sau a strategiilor de intensificare a tratamentului, însoțite de screening adecvat și monitorizare continuă a siguranței, menționând că beneficiile variază în funcție de forma de SM: recidivantă sau progresivă.
Acest studiu epidemiologic a estimat incidența anuală a sclerozei multiple în Elveția la 7,7 la 100.000 de locuitori (aproximativ 663 de cazuri pe an) în perioada 2017-2021, cu rate stabile pe întreaga durată a studiului și o incidență mai mare la femei decât la bărbați. Incidența maximă a fost înregistrată în grupa de vârstă 30-35 de ani la femei și 35-40 de ani la bărbați, majoritatea persoanelor nou diagnosticate urmând terapii modificatoare de boală.
Acest studiu transversal, realizat pe un eșantion de 205 de pacienți cu scleroză multiplă, a evidențiat prezența migrenei episodice la 17,56% dintre participanți, cu o prevalență mai mare în rândul celor cu vârsta sub 40 de ani. Majoritatea migrenelor s-au manifestat fără aură, iar în cadrul cohortei nu s-au detectat cazuri de migrenă cronică.