Boala Alzheimer și alte forme de demență.
430 de articoleAcest studiu examinează modul în care modelele de comunicare afectează implicarea partenerilor de îngrijire (membri ai familiei/îngrijitori) atunci când pacienții cu demență sunt spitalizați. Cercetarea evidențiază barierele și facilitatorii colaborării eficace între furnizorii de servicii medicale și partenerii de îngrijire în mediile spitalicești.
Prezentul protocol prezintă o revizuire sistematică și o meta-analiză de rețea a studiilor clinice randomizate controlate care examinează eficacitatea și siguranța suplimentelor orale pentru funcția cognitivă la pacienții cu boala Alzheimer și tulburări cognitive ușoare. Studiul va utiliza o metodologie riguroasă, incluzând evaluarea riscului de bias conform standardelor Cochrane și evaluarea calității conform sistemului GRADE, pentru a sintetiza dovezile referitoare la multiple intervenții cu suplimente.
Lucrarea examinează modul în care multiple conceptualizări biologice, clinicobiologice și clinice concurente ale bolii Alzheimer și demențelor asociate sunt promovate simultan, causând potențial confuzie și prejudicii în rândul pacienților și publicului larg. Autorii pledează pentru intervenții socio-etice care să vizeze lucrătorii din domeniul sănătății și publicul general, pentru a clarifica modul în care criteriile diagnostice contemporane se raportează la cadrul de lucru stabilit și pentru a reduce incertitudinea diagnostică.
Un studiu preclinic controlat la șobolani cu patologie asemănătoare Alzheimer-ului indusă artificial a constatat că antrenamentul intermitent cu hipoxie-hiperoxie (15 sesiuni zilnice) a îmbunătățit învățarea spațială și memoria, reducând în același timp beta-amiloidul și markeriii inflamatorii în hipocampus. Mecanismul neuroprotector pare să implice modularea factorilor inducibili de hipoxie și căile stresului oxidativ, sugerând o relevanță terapeutică potențială în așteptarea validării umane.
Această recenzie examinează relația dintre tulburările somnului și deficiența cognitivă la adulții mai în vârstă, analizând atât măsurile subiective cât și obiective ale somnului alături de asocierea acestora cu riscul bolii Alzheimer prin căi neurodegenerative. Autorii recomandă monitorizarea rutină a somnului în medicina de prim contact utilizând instrumente de evaluare îmbunătățite cum ar fi dispozitivele purtabile pentru a permite detecția precoce și potențial pentru a reduce riscul de demență.
Acest studiu a examinat 918 de adulți vârstnici cognitiv normali pentru a determina dacă biomarkerii α-sinucleină și amiloid-beta sunt asociați cu declinul cognitiv subiectiv (DCS), un posibil marker timpuriu al bolii Alzheimer. Participanții cu patologie atât a amiloidului cât și a α-sinucleînei au prezentat cel mai mare declin cognitiv auto-raportat și raportat de partener, sugerând că multiple patologii împreună determină simptome subjective mai severe decât patologia singulară.
Această recenzie examinează modul în care modularea canalelor ionice TRP (TRPA1, TRPC6, TRPM2, TRPV2) poate încetini patogeneza Alzheimerului prin protejarea neuronilor și reglarea homeostaziei calciului, reducând astfel excitotoxicitatea și neurodegenerarea. Deși studiile preclinice arată perspective promițătoare în atenuarea declinului cognitiv, translația clinică a modulatorilor canalelor TRP rămâne limitată și reprezintă o lacună importantă în cercetare.
Acest studiu retrospectiv pe 393 de pacienți din clinici de memorie a găsit microrăngeri cerebrale (mici hemoragii cerebrale pe RMN) în 27% din cazuri, cu o prevalență mai ridicată în deficiența cognitivă ușoară (32%) și demență (39%). Microrăngerile multiple au fost asociate cu o performanță cognitivă mai slabă, iar distribuția predominant lobară a corelat cu diagnosticul bolii Alzheimer.
Acest studiu a examinat 124 de pacienți cu boala Alzheimer, boală cerebrovasculară sau patologie mixtă și 55 de controale folosind RMN și teste cognitive, constatând că povara factorilor de risc vascular crește permeabilitatea barierei hematoencefalice, care la rândul ei duce la leziuni ale substanței albe și declin cognitiv. Rezultatele susțin gestionarea factorilor de risc vascular ca o strategie pentru a reduce progresiunea deficitului cognitiv.
Această analiză examinează agenții farmacologici care vizează APOE4, un factor de risc genetic major pentru boala Alzheimer, inclusiv peptide mimetice, corectori cu molecule mici și anticorpi care reduc agregarea beta-amiloidului în modele preclinice. Alte clase de medicamente, precum diureticele de tip „loop”, antidepresivele și liganzii PPAR, prezintă efecte neuroprotectoare, deși eficacitatea lor în prevenirea declinului cognitiv la purtătorii de APOE4 necesită investigații clinice suplimentare.
Această serie de cazuri analizează RMN-ul cu marcaj arterial prin rotație (ASL) ca potențial instrument de diagnostic pentru tulburările neurocognitive/demența, comparând măsurătorile fluxului sanguin cerebral obținute prin această metodă cu rezultatele imagistice obținute prin PET cu FDG. Studiul sugerează că RMN-ul ASL se dovedește promițător în identificarea anomaliilor cerebrale regionale compatibile cu patologia demenței, oferind o modalitate de imagistică alternativă neinvazivă pentru evaluarea clinică.
Această meta-analiză a 35 de studii examinează variabilitatea intra-individuală cognitivă (împrăștierea performanței și inconsistența) la persoane sănătoase, purtători APOE ε4, insuficiență cognitivă ușoară și boala Alzheimer. Rezultatele arată creșteri moderate ale variabilității cu severitatea bolii, boala Alzheimer prezentând efecte substanțial mai mari decât insuficiența cognitivă ușoară.
Această recenzie examinează modul în care disfuncția organelor periferice (inimă, glande endocrine, intestin, ficat, rinichi, plămân) contribuie la disfuncția cerebrală și demența legată de vârstă, depășind modelul tradițional centrat pe creier al neurodegeneration-ului. Cadrul identifică asociații între disfuncția subclinică a organelor și riscul de demență, propunând în același timp strategii de gestionare clinică și sănătate publică.
Acest studiu a analizat dacă un scor de risc poligenic (PHS) poate prezice declinul cognitiv și biomarkerii leziunilor neuronale (GAP-43 și neurofilamentul ușor) la 646 de participanți aflați pe spectrul bolii Alzheimer. Rezultatele au arătat că pacienții cu PHS de risc ridicat și cu tulburări cognitive ușoare au prezentat un declin cognitiv mai rapid și o progresie mai rapidă către demență în comparație cu grupurile cu risc scăzut, PHS demonstrând o precizie diagnostică ridicată.
Acest articol descrie ghidurile de practică clinică DETeCD-ADRD ale Asociației Alzheimer pentru utilizarea evaluării neuropsihologice în detectarea, diagnosticarea și stadializarea deficitului cognitiv ușor și demențe. Evaluarea neuropsihologică este prezentată ca esențială pentru diagnosticul precoce, caracterizarea profilurilor clinice, urmărirea declinului cognitiv și furnizarea de recomandări de îngrijire individualizate pentru pacienți și echipele de îngrijire.
Deteriorarea cognitivă ușoară (DCU) reprezintă o stare cognitivă între îmbătrânirea normală și demență, caracterizată formal pentru prima dată de Petersen și colegi la Mayo Clinic în 1997. Criteriile diagnostice au evoluat de la definiții inițiale focusate pe memorie la cadre mai largi care cuprind multiple domenii cognitive, păstrând în același timp funcționarea generală, așa cum a fost stabilit în Simpoziomul cheie din 2003 privind DCU.
Acest studiu preclinic demonstrează că galatul de etil, un compus antioxidant natural, îmbunătățește performanța cognitivă și restabilește apărările antioxidante la șobolani diabetici care prezintă patologie asemănătoare Alzheimer-ului. Efectele neuroprotectoare par a fi mediate prin activarea receptorilor nicotinici acetilcolinei α7 din creier, studiile cu antagoniști confirmând implicarea acestui mecanism.
Acest studiu calitativ a analizat grupuri de discuție și interviuri cu 88 de participanți (persoane cu tulburări neurocognitive ușoare, membri ai familiei și îngrijitori ai bolnavilor de Alzheimer) din Israel și Germania pentru a identifica modelele de limbaj stigmatizant în discursul legat de demență. Cercetarea a identificat două discursuri dominante - tragedia și biomedical - cu subteme care prezintă demența ca fiind catastrofală și desumanizantă, revelând modele comune de stigmatizare în ambele culturi în ciuda diferențelor lingvistice și culturale.