La intersecția autism–ADHD.
264 de articoleAcest articol abordează strategiile clinice pentru gestionarea depresiei și anxietății la pacienții care urmează intervenții chirurgicale, luând în considerare provocările unice ale perioadei perioperatorii. Se discută abordări bazate pe dovezi privind îngrijirea psihiatrice înainte, în timpul și după chirurgie pentru a optimiza rezultatele pacienților.
Acest studiu longitudinal al 1.246 de adolescenți a urmărit relația dintre simptomele ADHD, relațiile cu colegii și sănătatea mintală pe parcursul a trei ani. Simptomele ADHD au prezis atât relațiile problematice cu colegii, cât și consecințele negative asupra sănătății mentale, cu senzația de aparținere în grup, prietenii și izolarea mediind acestea asocieri.
Această scrisoare critică abordarea metodologică a unui studiu publicat care examinează tratamentul cu atomoxetină pentru simptomele ADHD la copiii cu autism cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani. Autorul discută problemele potențiale cu designul studiului de cohortă retrospectiv utilizat în cercetarea originală.
Această analiză narativă examinează inovațiile dispozitivelor medicale din Coreea de Sud pentru diagnosticarea și gestionarea ADHD și ASD, abordând lacunele în suportul educației speciale și accesibilitatea la tratament. Studiul a sintetizat literatura evaluată de colegi din mai multe baze de date pentru a identifica tendințele actuale de utilizare și dezvoltare a tehnologiei pentru aceste afecțiuni.
Acest studiu a chestionat 351 de îngrijitori pentru a analiza experiențele legate de ora mesei în familiile copiilor cu autism, ADHD sau ambele afecțiuni, comparând rezultatele cu cele ale familiilor de control neurotipice. Familiile cu tulburări de dezvoltare neurologică au raportat o mai mare pretențiozitate alimentară, comportamente problematice la ora mesei, preocupări legate de alimentație, stres la nivelul îngrijitorilor și momente ale mesei mai puțin structurate, grupurile cu ADHD și cu diagnostic dublu prezentând un apetit mai mare și provocări comportamentale mai mari decât familiile în care se manifestă doar autismul.
Acest studiu retrospectiv, realizat pe un eșantion de 199 de pacienți ambulatoriu cu tulburare de consum de alcool, a analizat trăsăturile de personalitate și factorii comportamentali în vederea îmbunătățirii depistării ADHD în această populație subdiagnosticată. Un nivel scăzut de autonomie, combinat cu un nivel ridicat de căutare a noutății, a atins o precizie de 85% în prezicerea prezenței ADHD, sugerând valori-limită practice de diagnostic pentru medici.
Acest studiu utilizează analiza prin randomizare mendeliană pentru a investiga relațiile cauzale dintre anomaliile cardiace și afecțiunile psihiatrice, inclusiv ADHD, autismul, depresia și anxietatea. Rezultatele sugerează că insuficiența cardiacă și bradicardia ar putea oferi protecție împotriva dezvoltării ADHD, în timp ce cardiomiopatia hipertrofică prezintă o asociere modestă cu riscul de schizofrenie.
O meta-analiză a 13 studii observaționale a constatat că expunerea la canabis în timpul sarcinii este asociată cu o ușoară creștere a riscului de tulburări din spectrul autist (ASD) (RR 1,30) și de tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) (RR 1,13), deși rezultatul privind ADHD ar putea reflecta un bias de publicare. Un studiu de cohortă mai amplu a arătat că tulburarea de consum de canabis în timpul sarcinii a fost asociată cu un risc substanțial mai mare de ASD (RR 3,02–3,21), deși autorii recunosc existența unor limitări, inclusiv potențiali factori de confuzie genetici și de mediu.
Acest studiu a analizat 166 de copii cu autism sau ADHD pentru a identifica mecanisme neurobiologice comune, constatând că severitatea simptomelor de autism era asociată cu anumite tipare de conectivitate funcțională între rețeaua frontoparietală și rețeaua modului implicit, independent de severitatea simptomelor de ADHD. Analiza expresiei genice a corelat aceste modele de conectivitate cu gene cu variație diferențială cunoscută în autism, sugerând o suprapunere biologică transdiagnostică între aceste afecțiuni.
Un studiu de caz al unui copil mic cu tetralogia lui Fallot, tulburare din spectrul autist și diagnostic ulterior de ADHD-tip combinat, evidențiind vulnerabilități dezvoltamentale la copiii cu cardiopatii congenitale critice. Managementul a implicat o abordare colaborativă între cardiologie și specialiști în dezvoltare, utilizând medicație alături de terapie comportamentală și analiza comportamentului aplicat, cu rezultate pozitive.
Această analiză clinică examinează comportamentele repetitive care se suprapun, dar sunt totuși distincte, în sindromul Tourette, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea din spectrul autist, analizând manifestările clinice ale acestora, rezultatele neuroimagistice, aspectele genetice și răspunsurile la tratament. Autorii propun ideea că ticurile, compulsiile și stereotipiile se încadrează pe un spectru impulsiv-compulsiv, unele cazuri sugerând că sindromul Tourette și tulburarea obsesiv-compulsivă ar putea avea baze neurobiologice comune.
Adolescenții cu tulburări din spectrul autist (TSA) se confruntă cu un risc crescut de suicid din cauza dificultăților sociale, emoționale și senzoriale. Rezumatul propune combinarea terapiei cognitiv-comportamentale cu strategii de reglare senzorială ca abordare cuprinzătoare pentru reducerea ideilor suicidare și îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate mintală în rândul acestei populații.
Acest studiu cu 250 de mame turce ale copiilor autişti a investigat modul în care depresia şi strategiile de coping influenţează disponibilitatea lor de a apela la ajutor psihologic profesional. Rezultatele au arătat că depresia a fost pozitiv legată de coping-ul centrat pe problemă, dar negativ asociată cu atitudinile faţă de căutarea de ajutor, rezolvarea problemelor jucând un rol mediator între depresie şi căutarea ajutorului psihologic.
Acest studiu a comparat utilizarea problematică a rețelelor sociale (PSMU) la 76 de adolescenți cu autism și 107 adolescenți fără autism (cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani), constatând niveluri generale similare de PSMU, dar modele diferite de relaționare cu vârsta și cu dimensiunile anxietății sociale. Anxietatea socială — în special umilirea/respingerea și anxietatea de performanță — a prezentat asocieri distincte cu PSMU la tinerii cu autism, comparativ cu colegii fără autism, sugerând că caracteristicile individuale și convingerile legate de anxietate sunt factori importanți în înțelegerea implicării în mediile digitale în cazul autismului.
Un studiu realizat pe un eșantion de 211 de studenți a comparat comportamentul adaptativ al persoanelor cu autism și al celor fără autism, cu niveluri diferite de anxietate socială, folosind instrumente de evaluare standardizate. Rezultatele au arătat că studenții cu autism prezentau abilități de adaptare conceptuală mai reduse, indiferent de nivelul de anxietate, în timp ce anxietatea socială a avut un impact negativ asupra abilităților de adaptare socială atât în rândul grupului cu autism, cât și al celui fără autism.
Prezentul protocol prezintă o revizuire sistematică de tip „scoping” care examinează factorii care facilitează sau împiedică tranziția de la serviciile de sănătate mintală pentru copii și adolescenți la cele pentru adulți, în cazul tinerilor cu autism și/sau cu ADHD care prezintă afecțiuni de sănătate mintală concomitente. Revizuirea va sintetiza datele din mai multe baze de date, utilizând criterii stabilite de evaluare a calității, pentru a identifica strategii bazate pe dovezi științifice menite să îmbunătățească continuitatea serviciilor.
Acest studiu a analizat modul în care depresia și tulburarea de anxietate socială comorbide afectează reglarea emoțiilor în timpul stresului social la adolescenți, folosind EEG și analiza conectivității funcționale. Tinerii cu depresie au prezentat o capacitate redusă de a reevalua cognitiv emoțiile și o cuplare prefrontal-limbică slăbită, cu deficiențe mai pronunțate la cei cu anxietate comorbide, ceea ce sugerează că anxietatea amplifică ineficiența neuronală care stă la baza dereglării emoționale în cazul depresiei.
Această analiză clinică abordează prevalența ridicată a episoadelor depresive majore și a tulburărilor de anxietate la pacienții cu epilepsie, care afectează în mod semnificativ rezultatele tratamentului și calitatea vieții. Ea oferă neurologilor strategii practice pentru screening, diagnostic, alegerea medicamentelor psihotrope și evaluarea riscului de suicid în cadrul acestei populații vulnerabile.