Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Această revizuire sistematică examinează relația documentată între ADHD și căderea părului în studiile clinice publicate. Cercetarea sintetizează dovezi pentru a explora dacă căderea părului apare la rate crescute în populațiile cu ADHD și investighează mecanismele potențiale care stau la baza oricărei asociații.
Acest studiu transversal a investigat modul în care anxietatea persoanei care oferă îngrijire se raportează la severitatea simptomelor ADHD și conștientizarea metacognitivă la copiii cu vârsta între 7-17 ani, utilizând măsuri diagnostice și psihologice validate. Rezultatele au arătat că copiii ai căror persoane îngrijitoare aveau un nivel ridicat de anxietate prezentau o severitate mai mare a simptomelor ADHD, deși conștientizarea metacognitivă nu a mediat această relație.
Un sondaj național japonez pe 29.268 de adulți a constatat că posibilul ADHD a fost asociat cu niveluri mai scăzute de fericire, simptomele somatice, dificultățile de concentrare și depresiunea acționând ca mediatori cheie. Studiul a identificat că peste o pătrime din indivizii cu posibil ADHD au raportat fericire scăzută, sugerând mai multe căi prin care ADHD afectează bunăstarea.
Un studiu randomizat controlat a evaluat un program de formare pentru părinți bazat pe web cu opt sesiuni, pornind de la modelul comportamental al lui Barkley, pentru 56 de mame ale copiilor cu ADHD. Studiul a măsurat povara îngrijitorului și reziliența la inițiere, post-intervenție și la urmărirea unei luni folosind chestionare validate.
Această revizuire sistematică a sintetizat 33 de studii EMA care au implicat aproximativ 2678 de participanți pentru a examina modul în care disreglarea emoțională se manifestă în timp real în cadrul populațiilor cu ADHD pe parcursul unor vârste diferite. Constatările confirmă că EMA capturează eficient variațiile emoționale dinamice și relația lor cu afectul negativ și deficiența funcțională, cu rate bune de conformitate (60-99%), deși sunt necesare studii longitudinale mai mari în rândul adolescenților.
