Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Cercetările demonstrează că menținerea unor programe consecvente pentru somn, mese, activitate socială și orele de trezire se corelează cu reducerea simptomelor depresiei și durerilor, în special la adulții mai în vârstă care suferă de insomnie. Acest beneficiu pare să fie legat de întărirea ritmului circadian al corpului și minimizarea efectelor negative ale modelelor neregulate de somn-veghe.
Acest studiu a examinat modul în care ocrelizumabul (Ocrevus), o terapie de depletare a celulelor B pentru scleroza multiplă de tip recidivant-remitent, afectează răspunsurile cu anticorpi la infecțiile virale comune. Deși majoritatea nivelurilor de anticorpi virali au rămas neschimbate în timpul tratamentului, imunoglobulina G a proteinei spike SARS-CoV-2 a fost semnificativ redusă, iar anticorpii EBV ridicați au persistat indiferent de terapie.
Un mare studiu de cohortă din Regatul Unit a comparat anticoagulantele edoxaban și apixaban la pacienți cu vârsta de 80+ ani cu fibrilație atrială, constatând o eficacitate similară în prevenirea accidentului vascular cerebral/tromboembolismului, dar rate mai mari de sângerare majoră cu edoxaban. Rezultatele informează luarea deciziilor clinice pentru alegerea anticoagulării la populații foarte în vârstă cu risc ridicat de accident vascular cerebral.
Acest studiu a dezvoltat și validat Inventarul Severității Simptomelor Anxietății Sociale (SASSI), un instrument de măsurare care evaluează atât intensitatea cât și frecvența simptomelor Tulburării de Anxietate Socială, în conformitate cu criteriile DSM-5. Folosind analiza factorială exploratorie și confirmatorie pe studenți universitari și adulți tineri, cercetarea a demonstrat că încorporarea atât a frecvenței cât și a intensității simptomelor oferă o evaluare mai cuprinzătoare a severității tulburării de anxietate socială.
Lizozomii, structuri celulare responsabile de descompunerea materialelor reziduale, joacă roluri critice dincolo de tulburările rare de depozitare lizozomală, cercetările emergente arătând că disfuncția lor este implicată în afecțiuni frecvente legate de vârstă, cum ar fi boala Parkinson și boala Alzheimer. Înțelegerea modului în care reciclarea lizozomală se schimbă odată cu îmbătrânirea ar putea oferi perspective asupra mecanismelor neurodegenerării.
