Convergența atrofiei corticale dispersate în rețelele funcționale în epilepsia lobi temporal: mecanisme gliale-imune și predicția răspunsului la tratament

Acest studiu demonstrează că atrofia corticală variabilă din punct de vedere spațial la pacienții cu epilepsie temporală converge în rețele temporo-limbice funcțional coerente, îmbogățite în căi de gene gliale-imune, cu markeri astrociți ca factori moleculari cheie. Modelele de cuplare a rețelelor arată asociații cu cronicitatea bolii, iar puterea rețelei fronto-parietale prezice răspunsul la medicamentele anticonvulsivante, oferind un cadru multisacal pentru înțelegerea fisiopatologiei EPT și potențiala stratificare a biomarkerilor.