Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu identifică axa miR-449a/Navβ2 ca un regulator cheie al disfuncției sinaptice și declinului cognitiv în boala Alzheimer, folosind modele pe șoareci, arătând că suprareglarea miR-449a ameliorează, în timp ce inhibiția agravează deficiența cognitivă. Descoperirile sugerează că această cale reprezintă o țintă terapeutică potențială pentru preservarea funcției cognitive în progresul bolii Alzheimer.
Această analiză sistematică a examinat paradigmele cognitive bazate pe P300 din EEG utilizate pentru diferențierea bolii Alzheimer, deficitului cognitiv ușor și îmbătrânirii sănătoase în 28 de studii. Analiza a constatat că sarcinile de tip oddball auditiv au relevat cel mai fiabil o latență P300 prelungită în boala Alzheimer, în timp ce reducerile amplitudinii au fost mai consistente în MCI sub sarcină cognitivă ridicată, evidențiind utilitatea dependentă de sarcină a acestui biomarker neoinvaziv neurofiziologic.
Acest studiu retrospectiv a comparat trei medicamente (donepezil, memantină și oligomanatul de sodiu) în 126 de pacienți cu boala Alzheimer în stadiu incipient, utilizând evaluări cognitive (MMSE, ADAS-cog, MoCA, ADL) și biomarkeri inflamatori (TNF-α, IL-6, IL-8, Aβ42, tau). Oligomanatul de sodiu și memantina au demonstrat ameliorare cognitivă superioară și reducere a markerilor neuroinflamatori comparativ cu monoterapia cu donepezil, memantina și oligomanatul de sodiu arătând rezultate cognitive comparabile, dar oligomanatul demonstrând beneficii antiinflamatorii suplimentare.
Această revizuire narative examinează indicele trigliceride-glucoză (TyG)—un marker simplu și rentabil al rezistenței la insulină derivat din analizele de sânge de rutină—ca potențial predictor al riscului de demență în boala Alzheimer, demența vasculară și demenția cu corpuri Lewy. Dovezile sugerează asociații între valorile TyG crescute și riscul crescut de demență, constatări adverse ale neuroimagisticii și modificări cerebrovasculare, deși autorii menționează constatări eterogene și discută mecanismele metabolice-neurodegenerative subiacente.
Acest studiu longitudinal pe 1.939 de adulți vârstnici a constatat că o stimulare cognitivă mai mare pe parcursul vieții a fost asociată cu o reducere de 38% a riscului de a dezvolta demența Alzheimer și o declin cognitiv mai lent. Printre participanții autopsiai, stimularea cognitivă a arătat asociații cu reziliența cognitivă în ciuda patologiei subiacente, sugerând efecte protectoare împotriva manifestării demenței.
