Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Convulsiile funcționale și convulsiile epileptice au mecanisme suprapuse care implică dereglarea emoțională, stresul și senzația perturbată de agență, cu comorbidități psihiatrice și neurologice comparabile. O abordare biopsihosocială și grija epileptologică coordonată îmbunătățesc rezultatele pentru ambele populații cu convulsii.
Acest studiu analizează 13 cazuri la 8 pacienți diagnosticați inițial în mod eronat cu status epileptic convulsiv, care, de fapt, prezentau crize non-epileptice de origine psihogenă (PNES). Cercetarea subliniază faptul că răspunsul slab la benzodiazepine și la medicamentele anticonvulsivante ar trebui să determine luarea în considerare a PNES ca diagnostic diferențial, pentru a evita intubarea inutilă și intensificarea inadecvată a tratamentului.
Tulburarea de dezvoltare neurologică asociată cu gena SCN3A este o afecțiune genetică rară care se manifestă prin întârzieri de dezvoltare și crize convulsive de severitate variabilă, de la întârzierea izolată a vorbirii până la encefalopatia de dezvoltare și epileptică (DEE) severă. Crizele încep de obicei în perioada de sugar și sunt adesea rezistente la tratamentul medicamentos, în special în cazurile cu malformații corticale, cu complicații suplimentare, inclusiv hipotonie, tulburări de mișcare și potențială disfuncție autonomică.
Un studiu retrospectiv realizat pe un eșantion de 595 de pacienți cu epilepsie tratați cu două medicamente anticonvulsivante a identificat reacții adverse frecvente, printre care somnolența (62%), dificultăți de concentrare (55%) și probleme de memorie (53%). Sexul feminin, anumite combinații de medicamente (levetiracetam/acid valproic, lamotrigină/acid valproic), rezistența la medicamente și epilepsia focală/neclasificată au fost asociate în mod independent cu o incidență mai mare a reacțiilor adverse.
Această analiză abordează provocarea clinică reprezentată de epilepsia lobului frontal rezistentă la tratament, al doilea tip de epilepsie ca frecvență, care este complicată de dimensiunea mare a lobului frontal, ceea ce îngreunează localizarea focarului convulsiv. Articolul examinează epidemiologia, factorii etiologici (în special anomaliile de dezvoltare corticală), simptomatologia și progresele înregistrate în tehnicile neurofiziologice și de neuroimagistică, inclusiv magnetoencefalografia, PET-ul cantitativ, RMN-ul de 7T și analiza morfometrică asistată de inteligență artificială, menite să îmbunătățească detectarea leziunilor și rezultatele chirurgicale.
