Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest raport de caz prezintă cazul unei fete în vârstă de 10 ani cu sindrom Down, care prezenta un mers anormal și ataxie cauzate de o subluxație atlantoaxială, o complicație cunoscută rezultată din laxitatea ligamentelor și displazia odontoidă. Afecțiunea a fost tratată chirurgical după stabilirea diagnosticului pe baza examinărilor imagistice.
Un băiat de 14 ani cu sindromul Down a dezvoltat hiperfagie severă între vârsta de 10 și 12 ani, cu o creștere semnificativă a IMC-ului în ciuda unei alimentații adecvate, însoțită de comportamente alimentare compulsive și agresivitate comportamentală legată de mâncare. Tratamentul a cuprins intervenții comportamentale bazate pe dovezi științifice, inclusiv sisteme de recompensă cu jetoane, programarea structurată a meselor, formarea abilităților de gestionare a situațiilor dificile și sprijin în comunicare, pentru a aborda comportamentele alimentare.
Acest studiu, realizat pe un eșantion de 66 de adulți cu sindromul Down, a constatat că scorurile mai scăzute obținute la testul de evaluare a mobilității orientat spre performanță (Performance-Oriented Mobility Assessment) au prezis în mod independent apariția demenței prodromale și riscul de demență. Atât un indice de masă corporală (IMC) mai ridicat, cât și disfuncția de mers s-au dovedit a fi factori predictivi semnificativi ai declinului cognitiv, ceea ce sugerează că evaluarea mobilității ar putea fi utilă în monitorizarea progresiei demenței în această populație.
O femeie în vârstă de 50 de ani, cu sindrom Down, a dezvoltat o pneumonie bilaterală severă cauzată de citomegalovirus (CMV), care a necesitat îngrijire intensivă și ventilație mecanică, afecțiune care s-a remediat după tratamentul cu ganciclovir. Acest caz evidențiază faptul că pneumonia indusă de CMV, rar raportată la pacienții cu sindrom Down, poate fi o afecțiune care pune viața în pericol, necesitând recunoașterea precoce și intervenția antivirală promptă.
Acest studiu a comparat eficiența comunicării interhemisferice între 11 persoane cu sindromul Down și 13 subiecți din grupul de control, utilizând un test de localizare încrucișată a vârfului degetului. Rezultatele au evidențiat o eficiență a transferului interhemisferic semnificativ redusă în grupul cu sindromul Down, ceea ce sugerează o posibilă disfuncție a corpului calos care ar putea contribui la diferențele de dezvoltare cognitivă.
