Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleO femeie de 31 de ani cu SM s-a prezentat cu galactoreea și niveluri crescute de prolactină fără patologie hipofizară; ambele au remis după tratamentul cu metilprednisolon intravenos. Acest caz demonstrează că hiperprolactinemia asociată cu SM nu poate necesita intervenție dopaminergică dacă cauza subiacentă este demielinizarea inflamatoare mai degrabă decât adenomul hipofizar.
Un bărbat în vârstă de 42 de ani cu scleroză multiplă de tip recidivant-remitent a dezvoltat o disfuncție severă reversibilă a ventriculului stâng 24-36 de ore după infuzia de ocrelizumab, cu investigație cardiologică cuprinzătoare care a exclus cauze ischemice sau infecțioase. Acest caz atrage atenția asupra unui potențial efect cardiotoxic rar al ocrelizumabului și subliniază necesitatea monitorizării cardiologice la pacienții cu scleroză multiplă care primesc această terapie.
Această analiză examinează transplantul autolog de celule stem hematopoietice (AHSCT) ca opțiune terapeutică emergentă pentru pacienții cu scleroză multiplă recidivant-remisivă care prezintă rezistență la terapiile modificatoare de boală, demonstrând o remisie susținută și rate de recidivă mai scăzute în comparație cu tratamentele convenționale. Deși AHSCT se dovedește promițător în prevenirea progresiei bolii și îmbunătățirea rezultatelor neurologice, rezultatele sunt mixte în cazurile de SM progresivă, fiind necesare cercetări suplimentare pentru a identifica criteriile optime de selecție a pacienților și protocoalele de transplant.
Acest studiu demonstrează că persoanele cu SM prezintă deficiențe măsurabile atât în ceea ce privește sincronizarea perceptivă (detectarea ritmului), cât și sincronizarea motorie (consistența loviturilor cu degetele), în comparație cu datele normative, deficiențe atribuite leziunilor microstructurale ale ganglionilor bazali. Aceste tulburări de sincronizare se corelează semnificativ cu progresia bolii și cu severitatea oboselii, ceea ce sugerează că măsurătorile procesării temporale ar putea servi drept biomarkeri obiectivi ai activității bolii în cazul sclerozei multiple.
Scleroza multiplă este o afecțiune cronică autoimună demielinizantă a sistemului nervos central, care apare de obicei între vârstele de 20 și 40 de ani, cu o prevalență mai mare în rândul femeilor și al populațiilor din Europa de Nord și America de Nord. Abordările terapeutice actuale includ agenți imunomodulatori modificatori ai evoluției bolii (interferoni, acetat de glatiramer, anticorpi monoclonali, fumarați și alții) și tratamente simptomatice pentru gestionarea progresiei bolii și a dizabilității.
Acest studiu longitudinal a urmărit 25 de pacienți cu SM pe parcursul a 12 luni, folosind înregistrări zilnice săptămânale pentru a examina modul în care funcționarea percepută la linia de bază se raportează la rezultatele bunăstării psihologice. Rezultatele arată că funcționarea percepută mai mare este asociată cu afectul pozitiv crescut chiar și atunci când se iau în considerare dizabilitatea fizică și exacerbările oboselii, ceea ce sugerează că intervențiile de auto-eficacitate pot îmbunătăți sănătatea mintală a pacienților cu SM.
Scleroza multiplă este o boală neurologică cronică mediată de sistem imunitar și o cauză majoră de invaliditate non-traumatică la adulții tineri, cu tratament în Polonia ghidat de standarde internaționale dar adaptat la contextele locale de sănătate. Managementul actual al SM include agenți de bază (interferonici, acetat de glatiramer, fumarate, teriflunomidă) și terapii de înaltă eficacitate (anticorpi monoclorali și agenți orali), cu strategii de tratament adaptate fenotipului bolii și activității acesteia pentru a reduce recăderile sau a încetini progresiunea în funcție de faptul că SM este cu remisiuni-recăderi sau progresiv.
O análise de 2024 sobre cobertura de tratamento de EM no Brasil constatou que apenas 35,3% dos pacientes elegíveis com EM remitente-recorrente receberam tratamento farmacológico de primeira linha, com disparidades significativas regionais e socioeconômicas. Utilizando índices de desigualdade, o estudo demonstrou fortes disparidades no acesso e consumo de tratamento correlacionadas com níveis de desenvolvimento regional, embora os gastos per capita apresentassem padrões inconsistentes.
Această recenzie examinează modul în care hipoxia tisulară și disfuncția metabolică determină inflamația cronică de scăzut grad "smoldering" în scleroza multiplă, proces slab controlat de tratamentele actuale. Autorii analizează rolul semnalizării Factorului Inducibil de Hipoxie (HIF) ca regulator central care leagă hipoxia și disfuncția celulelor imunitare în leziunile SM.
Acest studiu transversal pe 91 de pacienți cu SMRR a examinat prevalența și localizarea semnului venei centrale (CVS) și a leziunilor cu margine paramagnetică (PRLs) folosind RMN 3T, găsind CVS în 69,2% și PRLs în 29,7% dintre pacienți. Prevalența CVS a crescut semnificativ odată cu încărcătura lezională și a rămas independent predictivă în analiza multivariabilă, susținând rolul său ca biomarker diagnostic în criteriile McDonald actualizate.
Acest studiu cu 125 de pacienți cu SM a examinat dacă stresul afectează echilibrul și viteza de mers folosind scale clinice validate și evaluări cognitive. Deși analiza inițială a arătat că stresul corela cu echilibru mai slab și mers mai lent, aceste asociații au devenit nesemnificative după ajustarea pentru vârstă, IMC, nivelul de dezabilitate și durata bolii, sugerând că factorii de confuzie joacă un rol important.
Un bărbat în vârstă de 29 de ani cu scleroză multiplă de tip recidivant-remitent s-a prezentat cu episoade de distonie paroximală, dizartrie-ataxie și ptază, cu rezonanța magnetică cerebrală arătând plăci demielinizante inclusiv o leziune în mezencefal cu contrast, corelată cu simptomele. Tratamentul a inclus corticosteroizi pentru rezoluția distoniei, carbamazepină pentru gestionarea dizartriei-ataxiei și ocrelizumab ca terapie imunomodulatorie pe termen lung.
Această recenzie examinează modul în care factorii sociodemografici, inclusiv rasa, etnia, statusul socioeconomic și geografia, creează disparități în diagnosticul SM, accesul la imagistică și rezultatele tratamentului. Autorii subliniază că radiologii pot contribui la reducerea inechităților prin protocoale standardizate, servicii de telerădiologie și angajament comunitar pentru a îmbunătăți alfabetizarea în domeniul sănătății și diversitatea forței de muncă.
Acest studiu dezvoltă și validează algoritmi de calcul pentru a identifica cazurile de scleroza multiplă din banca de date de sănătate SAIL (Secure Anonymised Information Linkage). Cercetarea demonstrează cum abordările de învățare automată pot îmbunătăți detectarea și caracterizarea cazurilor de SM prin utilizarea înregistrărilor electronice de sănătate.
Acest studiu a comparat calitatea vieții legate de sănătate (HRQoL) între pacienții cu sindrom radiologic izolat (RIS) – constatări IRM sugestive de SM fără simptome clinice – și cei cu SM remitent-recidivant, ajustând pentru oboseală, cognițe și discomfort psihologic. Rezultatele au arătat HRQoL comparabilă între grupurile RIS și RRMS, iar impactul oboselii fiind cel mai puternic predictor al calității de viață reduse în ambele condiții.
Acest studiu a identificat modele distincte de metaboliți serici care diferențiază pacienții cu RRMS în stadiu incipient, netratați, în funcție de proximitatea la recădere clinică, cu mai mulți metaboliți, inclusiv acilcarniține și compuși derivați din microbi, arătând niveluri semnificativ mai scăzute în apropierea recăderii. Folosind analiza de învățare automată pe 79 de pacienți tratament-naivi, cercetătorii au găsit semnături metabolomice capabile să distingă recăderi recente de cele non-recente, clarificând potențial mecanismele moleculare care stau la baza recuperării după recădere și progresiei bolii la stadiu incipient.
Un studiu de cost-efectivitate comparând două medicamente orale de primă linie pentru scleroza multiplă recidivantă-remitentă în sudul Iranului a constatat că fumaratul de dimetil este mai cost-efectiv decât teriflunoamida, cu costuri pe toată durata vieții mai scăzute și ani de viață ajustați în funcție de calitate mai mari. Analiza a încorporat costuri medicale și non-medicale directe plus costuri indirecte, utilizând modelarea Markov cu analize de sensibilitate.
Un pacient cu scleroza multiplă a dezvoltat spasme tonice paroxistice asociate unei noi leziuni în pedunculul cerebral lateral, care au răspuns bine la tratamentul cu lacosamidă. Acest caz ilustrează o manifestare clinică neobișnuită a SM și documentează eficacitatea lacosamidei în tratamentul simptomelor motorii legate de spasticitate.