Boala Alzheimer și alte forme de demență.
430 de articoleAceastă revizuire sistematică examinează conexiunea dintre fluctuațiile glicemiei și riscul bolii Alzheimer, sintetizând dovezi din șase studii publicate între 2014-2024. Cercetarea explorează modul în care dezechilibrul metabolic și variabilitatea glucozei pot contribui la deficiența cognitivă și neurodegenrare la indivizi cu sau fără diabet tip 2.
Această analiză narativă evaluează dacă sacubitril/valsartan (un medicament pentru insuficiență cardiacă) crește riscul de demență prin acumularea de amiloid-beta, o preocupare teoretică din momentul aprobării sale în 2014. Studiile clinice, cercetările din lumea reală și datele de farmacovigilență oferă dovezi liniștitoare privind absența declinului cognitiv crescut, deși biomarkerii de amiloid din sânge prezintă perturbații care necesită o interpretare prudentă.
Acest studiu demonstrează că durerea cronică induce modele specifice de metilare a ADN-ului în cortexul prefrontal care afectează rețelele de gene implicate în cognițe și patologia bolii Alzheimer. Cercetarea identifică activarea microglelei corticale ca un potențial mecanism biologic care explică de ce durerea cronică este asociată cu declinul memoriei accelerat și riscul crescut de demență la adulții în vârstă.
Acest studiu analizează modul în care principalele ziare americane au prezentat tratamentele modificatoare ale bolii (DMT) pentru boala Alzheimer între 2020-2024, constatând că acoperirea media a legat riscurile tratamentului în primul rând de raporturile eficacitate-cost. Cercetarea identifică tensiuni între provocările de reglementare ale FDA, dezacordul experților cu privire la calitatea dovezilor și așteptările pacienților privind aceste terapii inovatoare.
Această analiză sistematică și metaanaliză a examinat efectele intervențiilor în realitate virtuală asupra funcției cognitive la persoane cu boala Alzheimer pe parcursul a trei încercări controlate randomizate care au implicat 75 de participanți. RV a arătat îmbunătățiri modeste ale performanței memoriei comparativ cu tratamentul obișnuit, dar a demonstrat puțin sau niciun efect asupra funcției executive.
Această recenzie examinează simptomele neuropsihiatrice (NPS) în patru sindroame majore de demență—boala Alzheimer, demența vasculară, demența cu corpuri Lewy și demența frontotemporală—evidențiind că aceste simptome apar adesea devreme sau chiar înainte de declinul cognitiv. Articolul oferă îndrumări clinice pentru echipele de îngrijire primară în vederea recunoașterii bolii neurodegenerative prodromale și inițierii investigației diagnostice corespunzătoare, abordând lacunele în instruirea asupra demenței în rândul practicienilor din prima linie.
Studii observaționale recente sugerează că dieta mediteraneană ar putea fi asociată cu un declin cognitiv redus și cu un risc mai scăzut de a dezvolta boala Alzheimer, probabil prin intermediul unor mecanisme vasculare, metabolice și antiinflamatorii. Cu toate acestea, nu s-a stabilit încă o legătură de cauzalitate, fiind necesare studii clinice randomizate controlate la scară largă pentru a confirma dacă această dietă poate servi drept strategie de prevenire a demenței.
Acest studiu longitudinal a examinat distribuția asimetrică a plăcilor β-amiloid în întregul creier la 148 de participanți, cuprindând de la cognație normală la demența Alzheimer. Cercetarea a constatat că lateralizarea β-amiloidului variază în funcție de stadiul bolii și corelează cu performanța cognitivă, sugerând o potențială utilitate ca biomarker de neuroimagistică pentru urmărirea progresiei bolii.
Această analiză examinează modul în care hipertensiunea contribuie la tulburări neurocognitive majore, inclusiv boala Alzheimer, demența vasculară și demența cu corpuri Lewy, prin daune vasculare, inflamație și perturbarea barerei hemato-encefalice. Deși medicamentele antihipertensive arată promisiuni în unele studii, dovezile rămân inconsistente, subliniind necesitatea unor cercetări prospective pe termen lung pentru a clarifica eficacitatea tratamentului și relația bidirecțională între hipertensiune și declinul cognitiv.
Acest studiu a cuantificat reziliența metabolică folosind imagistica FDG-PET în 848 de participanți din baza de date ADNI pentru a evalua rolul acesteia în predicția declinului cognitiv și conversia către demență. Rezultatele au arătat că metabolismul glucozei cerebrale păstrat a prezis în mod independent declinul cognitiv mai lent și riscul redus de conversie către demență, sugerând că este un biomarker valoros complementar măsurilor structurale cerebrale.
Acest studiu investigheaza biomarkerii din lichidului cerebrospinal legati de activarea imunitara si patologia Alzheimer ca instrumente predictive pentru declinul cognitiv la adultii mai in varsta. Cercetarea utilizeaza analiza biomarkerilor stabiliti pentru a identifica indivizii cu risc de a dezvolta deficienta cognitiva.
Demența (tulburare neurocognitivă majoră) implică un declin în unul sau mai multe domenii cognitive, ceea ce duce la afectarea funcțională, boala Alzheimer fiind cel mai frecvent tip de demență, care afectează aproximativ 6,9 milioane de adulți din SUA cu vârsta de peste 65 de ani. Articolul trece în revistă dovezile actuale privind prevenirea declinului cognitiv, screeningul, diagnosticul, opțiunile de tratament și aspectele legate de calitatea vieții, atât pentru pacienți, cât și pentru îngrijitori.
Această recenzie examinează rezerva cognitivă (RC), capacitatea creierului de a compensa patologia prin mecanisme adaptive, ca factor crucial în reducerea riscului bolii Alzheimer și încetinirea declinului cognitiv. Autorii evaluează metodele de măsurare, intervențiile și aplicațiile practice, observând că alegerea stilului de viață și complexitatea ocupațională pot fi mai informative decât educația singură în captarea complexității RC.
Un studiu prospectiv pe 150 de pacienți cu vârsta ≥50 de ani cu boala Alzheimer sau demență vasculară, care au primit 120 mg de extract de Ginkgo biloba de două ori pe zi timp de 18 săptămâni, a demonstrat îmbunătățiri semnificative în praxia constructivă, memorie, funcția executivă și simptome comportamentale folosind măsuri cognitive validate. Evenimentele adverse au fost raportate la 22% dintre pacienți, fără probleme grave de siguranță identificate.
Acest studiu a examinat 92 de pacienți negativi la amiloid folosind cadrul de clasificare a biomarkerilor ATN pentru a identifica patologiile non-Alzheimer care cauzeaza declin cognitiv. Rezultatele au arătat că profilurile negative la amiloid au fost asociate cu tipuri non-Alzheimer de demență și condiții neuropsihiatrice secundare, deși riscurile de clasificare greșită în stadiile timpurii justifică investigații suplimentare.
Acest studiu de cohortă bazat pe registre a examinat incidența și prevalența dementei, bolii Parkinson, epilepsiei, accidentului vascular cerebral și infecțiilor SNC în Groenlanda din perioada 1987-2014, comparând populațiile inuit și non-inuit cu omologii danezi. Groenlanda a prezentat rate notabil mai mari de epilepsie și accident vascular cerebral ishemic decât Danemarca, cu tendințe crescătoare în incidența accidentului vascular cerebral pe parcursul perioadei de studiu.
Această revizuire a literaturii examinează rolul neuroprotector al proteinei Klotho în boala Alzheimer, explorând funcțiile sale biologice și potențialul terapeutic. Dovezile sugerează că nivelurile mai ridicate de Klotho se corelează cu o funcție cognitivă mai bună, iar anumite diete, cum ar fi dieta mediteraneană, pot îmbunătăți expresia Klotho, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili mecanismele cauzale.
Acest studiu examinează modul în care biomarkerii din lichidul cerebrospinal și plasma ai variantelor proteinei tau (MTBR-tau 243 și tau fosforilat) se modifică în diferitele stadii ale patologiei bolii Alzheimer. Cercetarea caracterizează traiectoriile longitudinale ale biomarkerilor pentru a înțelege mai bine progresarea bolii și a îmbunătăți detectarea precoce.