Boala Alzheimer și alte forme de demență.
430 de articoleAcest studiu retrospectiv pe 310 pacienți cu DLB a examinat dacă diferențele clinice legate de sex sunt explicate de biomarkerii lichidului cerebrospinal ai bolii Alzheimer. În timp ce co-patologia AD explică unele diferențe legate de sex (tulburarea comportamentului REM, scorurile cognitive), alte caracteristici precum parkinsonismul par să fie conduse de mecanisme suplimentare independente de biologia AD.
Acest studiu a examinat relația dintre expunerea la poluarea aerului și declinul cognitiv la adulții vârstnici, constatând că expunerea la materia particulată fină (PM₁₀) crește riscul de boală Alzheimer, cu proteina C-reactivă, marcator inflamator, mediând aproximativ 43% din acest efect. Folosind date genetice și observaționale de la peste 7.000 de participanți chinezi, cercetarea oferă dovezi că poluarea aerului poate contribui cauzal la demență prin cărări legate de inflamație.
Această meta-analiză a 16 studii de cohortă a constatat că fluctuația ridicată a greutății corporale este asociată cu risc crescut de demență din orice cauză, boală Alzheimer și demență vasculară, cu rapoarte de risc cuprinse între 1,33 și 1,40 comparativ cu greutatea stabilă. Nu s-a găsit nicio asociație semnificativă între variabilitatea greutății și declinul cognitiv general, iar certitudinea dovezilor a fost evaluată folosind metodologia GRADE riguroasă.
Acest articol examinează modul în care anticorpii monoclonali anti-amiloid utilizați în tratamentul bolii Alzheimer pot interacționa cu sau influența depresia, o comorbiditate frecventă la pacienții vârstnici. Analiza discută conexiunile neurobiologice dintre patologia amiloidului și tulburările de dispoziție, precum și implicațiile pentru rezultatele tratamentului.
Acest studiu de coorte evaluează o clinică specializată care abordează nevoile de îngrijire a 99 de pacienți cu boala Parkinson, demență în boala Parkinson și demență cu corpuri Lewy, documentând rate ridicate de compromisiune cognitivă, halucinații și deluziuni care necesită coordonare multi-serviciu. Constatările susțin valoarea clinică a serviciilor integrate care combină expertiză în tulburări de memorie și mișcare pentru a gestiona profilurile neuropsiihiatrice complexe caracteristice bolii Lewy.
Acest studiu a examinat biomarkerii inflamatori plasmatici și marcatorii neurodegenerativi în 333 de persoane cu boala Alzheimer ușoară-moderată pe o perioadă de 18 luni, găsind că marcatorii inflamatori nu au fost asociați cu progresiunea bolii, dar p-tau217 și GFAP la linie de bază au prezis o declin cognitiv și funcțional mai rapid. Episoadele de deliriu au fost semnificativ asociate cu deteriorarea cognitivă accelerată, sugerând că evenimentele inflamatorii acute pot avea un impact mai mare asupra traiectoriei AD decât inflamația cronică de grad scăzut.
Această analiză examinează cum răspunsurile imune înnăscute și adaptive, în special cele care implică microglia și celulele T, contribuie la dezvoltarea și progresiunea bolii Alzheimer. Autorii discută cum factorii de risc genetic converg spre căi imune și propun imunoterapii specifice stadiului ca potențiale intervenții de medicină de precizie.
Acest studiu a examinat dacă nivelurile crescute de TREM2 solubil în lichidul cerebrospinal (un marker al activării microgliale) protejează împotriva micşorării hipocampului și a declinului memoriei la persoanele în vârstă, utilizând două cohorte mari urmărite longitudinal. Rezultatele au arătat că sTREM2 mai ridicat a fost asociat cu declin cognitiv și atrofie cerebrală mai lentă, independent de nivelurile tau fosforila, sugerând că răspunsurile imune mediate de TREM2 pot avea efecte neuroprotetoare în îmbătrânire și boala Alzheimer.
Această revizuire examinează modul în care compoziția microbiomului intestinal și metaboliții derivați din microbi influențează modelele de metilare a ADN-ului, care la rândul lor afectează neuroinflamația și funcția neuronală în boala Alzheimer și îmbătrânire. Autorii discută modul în care intervențiile direcționate către microbiom, modificările dietei și biomarkerii bazați pe metilare pot oferi potențial terapeutic pentru înțelegerea și gestionarea proceselor neurodegenerative.
Acest studiu calitativ a examinat modul în care adulții mai în vârstă și persoanele cu deficiență cognitivă ușoară percep acceptabilitatea tehnologiilor digitale (dispozitive portabile și software) pentru detectarea semnelor timpurii ale demenței. Cercetătorii au utilizat analiza tematică pentru a evalua perspectivele participanților din Centrul de Cercetare a Bolii Alzheimer al Universității Boston care au testat diverse tehnologii pe parcursul unei perioade de 2 ani.
Deficiențele senzoriale în auz, vedere și olfacție pot servi drept markeri timpurii sau factori de risc pentru boala Alzheimer și demențe asociate. Suplimentul reunește cercetări care demonstrează că aceste deficite senzoriale detectabile și adesea tratabile oferă oportunități pentru diagnostic mai timpuriu, intervenție și strategii de prevenire.
Acest studiu examinează rolul factorului de necrozare tumorală-alfa (TNF-α) în boala Alzheimer prin analizarea relației sale cu atrofia cerebrală și declinul cognitiv în 80 de pacienți. Rezultatele demonstrează o corelație semnificativă între nivelurile ridicate de TNF-α din lichidul cerebrospinal și atrofia hipocampului, poziționând TNF-α ca un potențial biomarker pentru progresia bolii, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili aplicații terapeutice.
Acest studiu retrospectiv a examinat întârzierile în diagnosticarea demenței prin analiza a 739 de pacienți (504 cu boala Alzheimer, 235 cu forme de demență non-Alzheimer) care au beneficiat de consulturi în cadrul comunității și de un diagnostic ulterior în spital, în Japonia, în perioada 2010-2024. Cercetarea a identificat diferențe în ceea ce privește momentul diagnosticării între subtipurile de demență, precum și factorii asociați care contribuie la întârzierile atât în faza pre-spitalicească, cât și în cea spitalicească.
Acest studiu observațional a analizat date din două cohorte pentru a examina dacă starea relațională și situația de locuit modifică modul în care patologia bolii Alzheimer afectează performanța cognitivă. Participanții care aveau relații sau trăiau cu alții au prezentat o performanță cognitivă mai slabă la niveluri comparabile de patologie AD comparativ cu cei care nu aveau relații sau trăiau singuri, sugerând că factorii sociali pot influența expresia cognitivă a neuropatologiei AD.
Această revizuire sistematică examinează 27 de studii evaluate de colegi folosind inteligența artificială pentru a integra multiple surse de biomarkeri (neuroimagerie, teste de sânge, genetică, evaluări cognitive) pentru detecția timpurie și predicția riscului în boala Alzheimer și demențe conexe. Modelele de inteligență artificială multimodale au depășit în general abordările cu o singură modalitate, realizând o acuratețe diagnostică ridicată (AUC ~0,85-0,95) atunci când se combină informații biologice complementare, deși predicția prognostică rămâne mai provocatoare.
Aproximativ 60% dintre pacienții cu boala Alzheimer prezintă crize convulsive sau activitate epileptiformă subclinică, care pot accelera declinul cognitiv și apariția demenței. Depistarea precoce și gestionarea activității epileptice, inclusiv luarea în considerare a medicamentelor anticonvulsivante și monitorizarea pacienților care urmează terapii anti-amiloid, reprezintă obiective terapeutice modificabile în cazul bolii Alzheimer.
Acest studiu observațional a urmărit acumularea de tau pe parcursul a 24 de luni în 27 de participanți în diferite stadii cognitive (neafectați cognitiv, afectare cognitivă ușoară și boala Alzheimer) utilizând imagistica PET cu 18F-MK-6240 pentru a înțelege modelele de progresie a bolii. Modificările anuale ale tau au fost comparate între grupuri și corelate cu măsurile declinului cognitiv pentru a identifica potențialii biomarkeri pentru viitoarele studii clinice.
Un studiu retrospectiv pe 538 de pacienți cu boala Alzheimer a constatat că cei cu epilepsie comorbidă tratați cu medicamente anticonvulsivante mai noi au prezentat rezultate cognitive mai bune la 12 luni în comparație cu cei cu AD singur, în special la pacienții cu scoruri cognitive inițiale de 22-26. Rezultatele au fost modeste și considerate exploratorii, sugerând că terapia anticonvulsivantă poate influența traiectoriile cognitive în subgrupuri specifice de AD.