La intersecția autism–ADHD.
264 de articoleCercetarea explorează dacă condițiile neuropsihiatrice, inclusiv ADHD și tulburarea de spectru autist, au biomarkeri genetici comuni, mai degrabă decât baze neurobiologice distincte. Studiul investighează dacă condiții precum schizofrenia, tulburarea bipolară, ADHD și ASD pot fi conectate prin mecanisme moleculare suprapuse.
Acest studiu a analizat asocierile dintre hormonii steroizi sexuali, medicamentele anticonvulsivante și depresia la 112 femei cu epilepsie, comparativ cu 50 de persoane sănătoase din grupul de control, constatând o prevalență a depresiei de 18,8% și diferențe hormonale semnificative, inclusiv niveluri crescute de testosteron și niveluri modificate de FSH, estradiol, progesteron și prolactină. Hormonii steroizi sexuali se conturează ca potențiali biomarkeri ai riscului de depresie la femeile cu epilepsie, cu implicații asupra tratamentului și prognosticului.
Un studiu observațional prospectiv desfășurat pe o perioadă de 24 de luni a analizat caracteristicile leziunilor provocate de arsuri la pacienții cu afecțiuni neuropsihiatrice subiacente, constatând că epilepsia este cea mai frecventă afecțiune (66,52%), urmată de dizabilitatea intelectuală și demența. Pacientele de sex feminin au prezentat rate mai ridicate de arsuri grave și opăriri, cu arsuri de gradul III și afectarea zonei capului/gâtului mai frecvente în comparație cu pacienții de sex masculin.
Această revizuire sistematică analizează comorbiditățile psihiatrice asociate cu tulburările neurologice funcționale (FND) și crizele psihogene neepileptice (PNES), constatând că acestea nu sunt afecțiuni autonome, ci se dezvoltă în paralel cu autismul, tulburarea de personalitate borderline, sindromul de stres posttraumatic (PTSD) și alexitimia. Autorii propun un model biopsihosocial în care traumele timpurii, abuzul și neglijarea contribuie la o sensibilitate neurologică progresivă, în special la pacientele tinere, și recomandă îmbunătățirea evaluării și adoptarea unor politici de tratament integrate.
Acest studiu a analizat prevalența depresiei și a anxietății la persoanele cu leziuni subacute și cronice ale măduvei spinării, utilizând instrumente validate de evaluare psihologică (scalele BDI și STAI). Rezultatele au evidențiat modificări semnificative atât la nivelul depresiei, cât și al anxietății, observându-se diferențe între fazele subacute și cele cronice; se recomandă evaluarea psihologică și intervenția timpurie pentru a preveni complicațiile cognitive și de sănătate mintală.
Acest studiu transversal, realizat pe un eșantion de 173 de persoane care practică exerciții fizice în mod frecvent (>10 ore/săptămână), a analizat relațiile dintre depresie, simptomele ADHD și dependența de exerciții fizice, utilizând scale standardizate și analize de regresie. Simptomele depresive și cele ale ADHD au prezentat o corelație pozitivă semnificativă cu simptomele dependenței de exerciții fizice, depresia evidențiindu-se ca factor predictiv mai puternic după controlarea variabilelor de vârstă și sex.
Un studiu transversal asupra 150 de soldați UPDF întoarcendu-se din misiune a constatat că 16% au testat pozitiv pentru PTSD și 21% pentru tulburare moderată de abuz de substanțe. Antrenamentul de pregătire pentru operații de luptă a fost asociat cu risc redus atât pentru PTSD cât și pentru abuzul de alcool, consumul de alcool mediind relația dintre pregătirea pentru operații de luptă și simptomele PTSD.
Proiectul EGUIDE a evaluat modul în care prelegerile educaționale privind ghidurile de practică clinică au influențat practicile terapeutice ale a 782 de psihiatri din 176 de spitale japoneze, comparând respectarea ghidurilor la peste 11.000 de pacienți cu schizofrenie sau tulburare depresivă majoră. Psihiatrii care au participat la programul de instruire privind ghidurile au prezentat rate mai ridicate de aplicare a tratamentelor recomandate de ghiduri, inclusiv monoterapia adecvată cu antipsihotice, și au redus prescrierea concomitentă inutilă de medicamente psihotrope.
Acest studiu prospectiv realizat pe un eșantion de 476 de pacienți cu leziuni traumatice ale măduvei spinării a relevat că 47% dintre aceștia prezentau și leziuni cerebrale traumatice concomitente, 85% dintre acestea fiind cazuri ușoare. Factorii de risc pentru leziunile concomitente au inclus antecedente de abuz de substanțe, accidente rutiere, mecanisme de impact cu energie ridicată, precum și tetraplegia, mai degrabă decât paraplegia.
Această revizuire sistematică de tip „umbrelă” a sintetizat 20 de revizuiri sistematice pentru a evalua prevalența și factorii asociați ai tulburărilor psihice la pacienții cu leziuni traumatice ale măduvei spinării, identificând depresia (până la 43%), sindromul de stres posttraumatic (PTSD) (până la 62%), anxietatea (27%) și consumul periculos de alcool (≥50%) ca principale motive de îngrijorare. Printre factorii de risc comuni s-au numărat durerea, gravitatea leziunii, sprijinul social redus și strategiile de adaptare inadecvate, deși dovezile privind intervențiile eficiente au fost limitate.
Această cercetare se concentrează pe dezvoltarea unor biomarkeri lingvistici și fonetici pentru depistarea precoce a tulburărilor neurocognitive și afective, prin intermediul analizei automatizate. Proiectul LANGaware își propune să îmbunătățească precizia diagnosticului și să faciliteze intervenția timpurie prin intermediul unor markeri lingvistici și acustici obiectivi.
Această analiză integrativă examinează rolul CCR5 ca regulator al neuroinflamației și al funcției cognitive în cadrul mai multor afecțiuni neurodegenerative și neurologice dobândite, inclusiv boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza multiplă, traumatismul cranio-cerebral și accidentul vascular cerebral. Atât inhibarea genetică, cât și cea farmacologică a CCR5 prezintă potențialul de a reduce neuroinflamația și de a menține funcția cognitivă, deși unele dovezi sugerează roluri protectoare dependente de context în anumite afecțiuni, evidențiind complexitatea terapeutică.
Această analiză clinică examinează prevalența și mecanismele care stau la baza comorbității dintre tulburarea din spectrul autist, tulburările alimentare și sindromul de stres posttraumatic (PTSD) atunci când acestea coexistă cu tulburări de personalitate, subliniind faptul că astfel de combinații sporesc, de obicei, gravitatea simptomelor și riscul de suicid. Există tratamente bazate pe dovezi, dar sunt necesare abordări noi, cercetările viitoare urmând să acorde prioritate traiectoriilor tulburărilor din spectrul autist (TSA) asociate cu tulburările de personalitate, precum și intervențiilor bazate pe cunoașterea traumelor, care să abordeze dereglarea emoțională și implicarea pacientului.
