Îngrijorare excesivă, tensiune, atacuri de panică.
383 de articoleCercetătorii au identificat neuronii C1 productori de epinefrină în medula creierului spinal ca reglatori importanți implicați în modularea răspunsurilor anxioase pe termen lung. Această descoperire oferă noi perspective asupra mecanismelor neurale care stau la baza anxietății și poate informa abordări terapeutice viitoare.
Un studiu de fezabilitate randomizat publicat în JMIR XR and Spatial Computing a examinat modul în care terapiile digitale în realitate virtuală sunt introduse pacienților cu anxietate, durere și disconfort. Cercetarea a constatat că onboarding-ul structurat și implicarea furnizorilor de servicii medicale influențează semnificativ angajamentul pacienților și aderența la tratamentele bazate pe RV în practica clinică.
Acest studiu a comparat nivelurile serice ale oxidazei NADPH 1 (NOX1) și receptorului de estrogen cuplat proteinei G (GPER) între pacienții cu tulburare de anxietate generalizată și controale sănătoase potrivite, găsind NOX1 ridicat și GPER redus la pacienții cu TAG. Autorii sugerează că acești biomarkeri pot reflecta stresul oxidativ și mecanismele legate de estrogen în patofiziolgia anxietății și justifică investigații suplimentare în studii longitudinale mai ample.
O meta-analiză a 27 de studii a identificat asocieri de intensitate redusă până la moderată între utilizarea aplicațiilor de întâlniri bazate pe gestul de „swipe” și consecințe negative asupra sănătății mintale, în special modele de utilizare compulsivă, preocupări legate de imaginea corporală și anxietate legată de aspectul fizic. Autorii au subliniat, pe bună dreptate, că datele transversale nu pot stabili o relație de cauzalitate, ci doar o corelație.
Un studiu randomizat controlat, realizat pe un eșantion de 46 de pacienți cu tulburare de anxietate generalizată (GAD) diagnosticată clinic, a analizat dacă o intervenție bazată pe dialogul interior compasional, desfășurată într-o singură sesiune, îmbunătățește răspunsurile la stres, utilizând variabilitatea ritmului cardiac (HF-HRV) ca indicator al activității sistemului nervos parasimpatic. Grupul care a practicat dialogul interior bazat pe compasiune față de sine a demonstrat reduceri semnificativ mai mari ale stresului perceput și o creștere a afectului pozitiv, cu valori mai ridicate ale HF-HRV în timpul expunerii la stres, comparativ cu grupul de control care a practicat dialogul interior neutru, ceea ce sugerează o reglare autonomă îmbunătățită.
Această meta-analiză a 11 studii clinice randomizate (RCT) (n = 1167) a constatat că psihoterapia psihodinamică pe termen scurt a dus la îmbunătățiri semnificative ale simptomelor de anxietate socială în comparație cu grupul de control de pe lista de așteptare, dar nu a evidențiat diferențe semnificative față de condițiile de tratament activ. Îmbunătățirile privind simptomele de anxietate s-au menținut la momentul evaluării de urmărire, fără diferențe în ceea ce privește ratele de abandon între condiții.
Acest studiu randomizat controlat (RCT), realizat pe un eșantion de 50 de pacienți cu tulburare de anxietate socială (SAD), a comparat terapia de recompensă muzicală condiționată de privire (GC-MRT) axată pe fețe care exprimă amenințare cu cea axată pe forme, constatând reduceri comparabile ale simptomelor în ambele grupuri. Rezultatele sugerează că îmbunătățirea generală a controlului atenției, mai degrabă decât modificarea prejudecății specifice amenințării, ar putea fi mecanismul-cheie care stă la baza beneficiului terapeutic în cazul anxietății sociale.
Această analiză integrativă examinează dacă grupurile de dezvoltare a abilităților din cadrul terapiei comportamentale dialectice (DBT-SG) pot trata în mod eficient tulburarea de anxietate socială (SAD), în special la pacienții cu idei suicidare, prin evaluarea dovezilor recente și propunerea unor modalități prin care abilitățile DBT vizează factorii cognitivi-cheie care mențin anxietatea. Autorii concluzionează că DBT-SG se dovedește promițătoare în reducerea atât a gândurilor suicidale, cât și a simptomelor de anxietate care afectează funcționarea socială și emoțională, concentrându-se pe patru domenii terapeutice: eficacitatea interpersonală, atenția conștientă, reglarea emoțiilor și toleranța la stres.
Această meta-analiză a șapte studii clinice randomizate și controlate a examinat eficacitatea tehnicilor de stimulare cerebrală neinvazivă (rTMS, cTBS, tDCS) în tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele au arătat că cTBS și rTMS au fost mai eficiente decât tDCS, înregistrându-se îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește scorurile de anxietate și ratele de remisie, deși durerile de cap au reprezentat un efect secundar mai frecvent în grupurile de tratament.
Un studiu clinic de fază 2b, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, a evaluat administrarea unei doze unice de lisergidă (MM120) în doze cuprinse între 25 și 200 µg la 198 de adulți cu tulburare de anxietate generalizată moderată până la severă, în 22 de centre ambulatorii din SUA. Studiul a evaluat relațiile doză-răspuns utilizând scale standardizate de evaluare a anxietății, cu evaluatori independenți care nu cunoșteau tratamentul administrat, pentru a determina profilurile de eficacitate și siguranță.
Acest studiu clinic randomizat și controlat compară două abordări psihoterapeutice bazate pe inteligența artificială — terapia psihodinamică și terapia cognitiv-comportamentală — în tratarea tulburării de anxietate socială. Studiul evaluează eficacitatea sistemelor terapeutice automatizate în furnizarea unor intervenții bazate pe dovezi științifice.
Acest studiu validează scala de anxietate GAD-7 pe un eșantion ucrainean format din 1.101 de adulți în perioada de război, utilizând analiza factorială confirmatorie și analiza de rețea pentru a examina modul în care se manifestă anxietatea în funcție de vârstă, sex, statutul de strămutare și grupurile socio-economice. Rezultatele arată că scala își păstrează validitatea în majoritatea subgrupurilor, deși adulții mai tineri și cei mai în vârstă prezintă simptome centrale de anxietate diferite, ceea ce are implicații pentru intervențiile clinice personalizate.
În cadrul acestui studiu experimental, s-a transplantat microbiota fecală de la pacienți cu tulburare de anxietate socială la șoareci tratați cu antibiotice, observându-se o creștere a comportamentelor de tip anxietate, alături de modificări ale compoziției microbiene intestinale (creșterea proporției de Bacteroidota, scăderea numărului de producători de butirat) și modificări metabolice. Rezultatele oferă dovezi mecaniciste privind existența unei legături între microbiota intestinală și tulburările de anxietate, deși rezultatele obținute pe modele animale necesită validare în cadrul studiilor efectuate pe oameni înainte de aplicarea clinică.
Acest studiu a comparat comportamentele observabile legate de anxietate la persoanele în vârstă (vârsta medie 67 de ani) cu cele ale adulților mai tineri (vârsta medie 33 de ani), constatând că persoanele în vârstă au manifestat mai multe comportamente de planificare excesivă și de verificare, dar mai puține comportamente de căutare a asigurării. Comportamentele legate de anxietate au prezentat asocieri similare cu simptomele tulburării de anxietate generalizată (GAD) în ambele grupe de vârstă, ceea ce sugerează că abordările de evaluare comportamentală sunt aplicabile în diagnosticarea tulburărilor de anxietate la populațiile în vârstă.
Acest raport de caz descrie rezultatele obținute la un pacient cu tulburare de anxietate socială de tipul „exclusiv de performanță”, tratat cu stimulare magnetică transcraniană repetitivă personalizată (PrTMS), ghidată de analiza spectrală a EEG. Îmbunătățirile clinice privind anxietatea socială, comportamentul de evitare și starea de spirit au fost însoțite de modificări ale caracteristicilor spectrale ale EEG (creșterea puterii undelor alfa, scăderea puterii undelor delta), ceea ce sugerează că PrTMS merită studiat mai amănunțit ca tratament adjuvant, deși sunt necesare studii clinice randomizate controlate la scară largă pentru validare.
Acest studiu pilot a analizat fezabilitatea și eficacitatea tehnicii de rescriptare a imaginilor mentale, o tehnică psihoterapeutică, la 18 persoane cu tulburare de anxietate generalizată, în cadrul a 10 ședințe săptămânale. Tratamentul a dus la reduceri semnificative ale simptomelor, măsurate prin scale standardizate (îngrijorare, anxietate, depresie), care s-au menținut la evaluarea de urmărire efectuată după 3 luni, peste jumătate din eșantion prezentând o îmbunătățire semnificativă din punct de vedere clinic și un nivel ridicat de satisfacție.
Acest studiu a examinat manifestările comportamentale legate de anxietate la 321 de adulți mai vârstnici versus 273 de adulți mai tineri, constatând că adulții mai vârstnici se angajează mai frecvent în comportamente de planificare excesivă și verificare, dar caut mai rar asigurări comparativ cu omologii lor mai tineri. În ciuda diferențelor comportamentale, comportamentele legate de anxietate au arătat asociații comparabile cu simptomele GAD în ambele grupuri de vârstă, sugerând că literatura existentă privind anxietatea se aplică adulților mai vârstnici și oferind profiluri diagnostice mai clare pentru GAD în vârstă avansată.
Acest studiu investighează dacă caracteristicile convulsiilor în convulsiile psihogene non-epileptice (CPNE)—evenimente care seamănă cu epilepsia fără activitate EEG anormală—pot prezice tulburări psihiatrice concomitente, cum ar fi depresia, anxietatea și tulburarea de panică. Cercetătorii au comparat pacienții cu CPNE cu și fără condiții psihiatrice comorbide, constatând că caracteristicile semiologice singure nu prezic în mod fiabil prezența comorbidității psihiatrice.
