Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleO analiză sistematică și o metaanaliză a 19 studii care au inclus aproape 16 milioane de participanți din trei continente au examinat asocierea dintre ADHD și rezultatele mortalității. Cercetarea sugerează că ADHD este legat de un risc crescut de mortalitate, dar medicamentele pot oferi beneficii de protecție.
Această analiză narativă sistematică examinează dovezile umane care leagă tiparele alimentare prenatale, aportul de colină și expunerile la polifenoli de riscul tulburării spectrului autist (TSA) și tulburării de deficit de atenție/hiperactivitate (TDAH). Deși studiile pe diete complete arată cea mai directă evidență și datele preclinice susțin plauzibilitatea biologică, rezultatele rămân dependente de cohortă cu potențial confuz; revizuirea subliniază că dovezile actuale nu susțin suplimentarea cu nutrienți unici în doze mari pentru prevenția TSA/TDAH, recomandând în schimb concentrarea pe nutriția maternă adecvată și echilibrată.
Un studiu retrospectiv pe 251 de pacienți pediatrici a constatat că copiii cu atât tulburare de învățare specifică (TÎS) cât și ADHD au prezentat întârzieri mai puțin severe în citire, scris și matematică comparativ cu cei cu TÎS singură, și au fost diagnosticați mai devreme (clasa a III-a vs. clasa a V-a). Detectarea precoce și alți factori neurocognitivi par să explice unele dintre aceste diferențe, sugerând că ADHD comorb poate facilita recunoașterea clinică mai timpurie și intervenția.
Acest protocol descrie o revizuire sistematică de domeniu care examinează abordările bazate pe inteligență artificială, învățare automată și învățare profundă pentru diagnosticul obiectiv al ADHD pe baza de neuroimagistică, electrofioziologie și biobmarkeri digitali. Revizuirea va evalua acuratețea predictivă, modalitățile de date, generalizabilitatea modelelor și pregătirea clinică pentru implementarea în lume reală a metodelor de clasificare ADHD bazate pe AI.
Acest studiu caz-control a comparat măsurile acustice ale vocii, evaluările calitative auditive-perceptuale ale vocii și handicapul vocal raaportat de părinți între 88 de copii cu ADHD și 88 de pari de dezvoltare tipică. Copiii cu ADHD au demonstrat o intensitate semnificativ mai mare și valori mai mici ale jitterului, cu diferențe în gradul global de disfonie pe evaluarea perceptuală, sugerând caracteristici potențiale ale vocii asociate cu ADHD.
Acest studiu de neuroimagistică a examinat sulcul paracingilat (PCGS), o structură anatomică variabilă din cortexul cingilat anterior, în 247 de copii și adolescenți cu și fără ADHD. Rezultatele au arătat că indivizii cu ADHD au fost mai puțin predispuși să aibă un PCGS din emisfera stângă în comparație cu controalele neurtipice, sugerând că diferențele structurale ale creierului pot fi legate de simptomatologia ADHD.
Această recenzie examinează evoluția diagnosticului și farmacoterapiei ADHD, acoperind tratamentele stabilite, cum ar fi agoniștii alfa-2 și psihostimulanții, alături de terapeuti emergenti care vizează căile monoaminergice, glutamatergice, colinergice și glicinergice. Autorii evidențiază că progresele recente în înțelegerea fiziopatologiei ADHD au identificat noi ținte de tratament dincolo de mecanismele catecholaminergice tradiționale, susținând abordări cu mecanisme distincte pentru rezultate pe termen lung îmbunătățite în această afecțiune de durată întreagă.
Această recenzie sintetizează dovezi privind multiple mecanisme biologice care operează în primii 1000 de zile de viață și influențează dezvoltarea autismului și a tulburărilor neuroevolutive, inclusiv factori genetici, expuneri la factori de mediu, epigenetică, neuroinflamație și modificări ale microbiomului. Ea propune un cadru de prevenție de precizie care vizează factorii de risc modificabili în această fereastră critică a neuroplasticității înalte pentru a permite identificarea mai timpurie a persoanelor cu risc și pentru a reduce povara pe termen lung asupra familiilor și sistemelor de sănătate.
Acest RCT a evaluat intervenția VQURA mediată de părinți în comparație cu tratamentul standard bazat pe terapeut în copiii cu autism cu vârsta de 24-36 luni din India, folosind scale validate de dezvoltare și severitate a autismului. Intervenția mediată de părinți a arătat reduceri semnificativ mai mari în severitatea simptomelor de autism și câștiguri mai mari în funcționarea socio-adaptativă, susținând eficacitatea acesteia ca alternativă practică în contextele cu resurse limitate.
Acest studiu empiric a analizat 121 de părinți ai copiilor cu autism și copiilor cu dezvoltare tipică, constatând că părinții copiilor cu autism au raportat niveluri mai ridicate de stres, anxietate la copil și dificultăți comportamentale alături de o utilizare mai mare a parentajului non-autoritar. Stresul parental a apărut ca fiind un mediator cheie care leagă factorii legați de copil de abordările parentale, sugerând că modelele de interacțiune la nivel familial, mai degrabă decât diagnosticul de autism în sine, explică diferențele în parentaj.
Dovezile recente sugerează că creșterea aparentă a diagnosticelor de ADHD în Europa este în mare parte atribuibilă unei conștientizări și unor practici diagnostice îmbunătățite, mai degrabă decât unei creșteri reale a prevalenței. Cercetările indică faptul că ADHD rămâne subdiagnosticate în mai multe țări europene, evidențiind lacune diagnostice mai degrabă decât o creștere epidemică.
Acest studiu bibliometric cartografiază peisajul cercetării privind depresia comorbidă în sindromul Tourette pe baza a 2.311 publicații, urmărind modul în care focusul cercetării a evoluat de la controlul ticurilor și farmacologie la comorbiditățile psihiatrice și rezultatele funcționale. Temele cheie identificate includ interconexiuni puternice între ST, OCP, ADHD și depresie, cu neuromodulația care apare ca o zonă semnificativă de cercetare în tratament.
Acest protocol de studiu investighează cum terapia cognitivă comportamentală distribuită prin internet afectează structura și funcția creierului la copiii cu ADHD folosind imagistica MRI multimodală. Cercetarea își propune să elucideze mecanismele neurale care stau la baza răspunsului terapeutic la această intervenție digitală bazată pe dovezi.
Acest studiu analizează profilurile cognitive ale copiilor cu ADHD utilizând testul standardizat de inteligență WISC-R, examinând modul în care trăsăturile autiste concomitente afectează modelele de performanță. Cercetarea investighează punctele forte și slabe cognitive diferențiate pe parcursul prezentărilor ADHD cu grade variate de caracteristici ale spectrului autist.
Această cercetare integrează date genetice și transcriptomice din multiple surse pentru a identifica gene (XRN2, PPP3CA) și căi biologice comune între sindromul X fragil și tulburarea spectrului autist, dezvăluind mecanisme biologice distincte care stau la baza acestor condiții. Studiul utilizează cartografierea conectivității pentru a prioritiza molecule mici cu potențiale mecanisme terapeutice pe baza semnăturilor transcripționale asociate genetic.
Cercetări analizând date genetice de la 187.000 de adulți vârstnici au constatat că adulții cu ADHD au un risc de peste 4 ori mai mare de a dezvolta demență comparativ cu cei fără ADHD. Studiul oferă dovezi genetice care susțin o legătură epidemiologică stabilită între diagnosticul de ADHD la adult și vulnerabilitatea crescută la demență în vârstă.
Acest studiu retrospectiv pe 121 de pacienți a examinat dacă parametrii metabolici ai imagisticii PET cu [18F]FET preoperatoriu se corelează cu prezentarea convulsiilor în gliomele de grad inferior (grade WHO 2-3). Pacienții cu captare tumidală măsurabilă care s-au prezentat cu convulsii au arătat o activitate metabolică semnificativ mai mare (valori TBRmax și TBRmean) comparativ cu cei fără convulsii, sugerând că biomarkerii imagistici pot prezice riscul epilepsiei la pacienții cu gliom.
Această revizuire narativă consolidează dovezi care susțin un model de maturare cerebrală întârziată, specific la nivel regional și eterogen, în ADHD pe multiple domenii: comportamental, neuroimagistică (EEG, RMN) și genetic. Autorii identifică patru provocări critice nerezolvate și propun urmărirea cohortelor longitudinale, modelarea multimmodală a vârstei cerebrale, analiza eterogenității și cadre de progresie a bolii pentru a avansa diagnosticul precis al ADHD și intervențiile terapeutice.
