Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Cercetătorii au demonstrat, pe șoareci aflați în stare de veghe, că stimularea cerebrală profundă cu curent slab a talamusului central poate declanșa, ocazional, crize electrografice. Această descoperire evidențiază aspecte importante legate de siguranță în ceea ce privește stimularea talamică ca abordare terapeutică.
Cercetătorii au identificat zone-cheie de prelucrare a limbajului în cortexul cerebral care funcționează ca huburi interconectate, similar rețelelor sociale, ceea ce ar putea ajuta chirurgii să păstreze mai bine funcția limbajului în timpul chirurgiei tumorilor cerebrale sau epilepsiei. Acest studiu avansează înțelegerea modului în care limbajul este codificat în creier și oferă perspective pentru a ghida luarea deciziilor chirurgicale în vederea unor rezultate lingvistice post-operatorii îmbunătățite.
Un medicament experimental numit zorevunersen se dovedește extrem de promițător pentru copiii cu sindromul Dravet, reducând crizele cu până la 91% și îmbunătățind calitatea vieții prin optimizarea funcției genice în procesul de semnalizare al celulelor nervoase. Rezultatele pozitive ale studiilor clinice i-au determinat pe cercetători să treacă la studii clinice de fază 3, de amploare mai mare.
O femeie în vârstă de 30 de ani cu epilepsie rezistentă la tratament, convulsii non-epileptice psihogene, dizabilitate intelectuală și psihoza cauzată de o translocație cromozomală echilibrată moștenită maternal a continuat să experimenteze crize zilnice în ciuda mai multor medicamente antiepileptice, stimulării nervului vag și stimulării cerebrale profunde a nucleilor talami anteriori. Cazul demonstrează relația complexă între epilepsie, comorbiditățile psihiatrice, efectele secundare ale neuroestimulării (inclusiv normalizarea forțată) și sugerează perturbarea genetică a genelor neuroevolutive care reglementează semnalele inhibitorii.
Acest studiu clinic pe 189 de pacienți adulți a constatat că doza inadecvată de medicamente anticonvulsivante a fost asociată în mod independent cu eșecul tratamentului și mortalitate mai înaltă în status epilepticus non-convulsiv, indiferent de succesiunea tratamentului. Cercetarea sugerează că asigurarea unei doze corespunzătoare de medicamente este mai critică decât ordinea specifică a administrării medicamentelor în gestionarea acestei condiții.
