Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu a combinat EEG și eye-tracking în tineri autişti şi cu dezvoltare tipică pentru a identifica mecanismele neurale care stau la baza atenţiei sociale variabile în tulburarea spectrului autist. Cercetătorii au analizat modele de microstat cerebral şi încurcarea fazei pentru a determina cum dinamica neurală se raportează la diferenţele în comportamentul de orientare socială.
Acest studiu prezintă un model de învățare bazat pe AI proiectat pentru a identifica factorii cheie care influențează rezultatele educaționale la persoanele cu tulburare din spectrul autist (TSA). Platforma dezvoltată personalizează cerințele de învățare pe baza nevoilor și abilităților individuale, demonstrând îmbunătățiri semnificative în dezvoltarea educațională, progresul personal și integrarea în comunitate pentru cursanții cu TSA.
Acest raport de caz descrie o abordare multidisciplinară structurată care a permis unui băiat în vârstă de 6 ani cu autism și dermatită atopică severă să primească injecția de dupilumab fără constrângere fizică, folosind evaluarea senzorială, modificarea mediului și repetiția procedurală condusă de un specialist în viață pentru copii. Strategia coordonată a eliminat cu succes necesitatea constrângerii în timpul injecțiilor inițiale și ulterioare, demonstrând un cadru reproductibil pentru gestionarea anxietății procedurale în copii cu autism care necesită tratamente injectabile.
Acest studiu dezvoltă un model computațional în buclă închisă care integrează dinamica cardiovasculară, respiratorie și autonomă pentru a caracteriza diferențele în coordonarea sistemului nervos simpatic-parasimpatic între indivizii autişti și cei cu dezvoltare tipică. Rezultatele arată că indivizii autişti prezintă modele de control autonomic convergent comparativ cu coordonarea diferențiată observată la controalele cu dezvoltare tipică, sugerând mecanisme fiziologice distincte care stau la baza procesării interoceptive în autism.
Această analiză examineaza cum astrocitele—celulele de suport cerebral—contribuie la tulburarea spectrului autist și condițiile neuroevolutive asociate prin reglarea dezvoltării sinapsei, echilibrului neurotransmițătorilor și neuroinflamației. Autorii sintetizează dovezi din țesuturi umane, modele de celule stem și studii pe animale pentru a identifica disfuncția astrocitară ca mecanism cheie al bolii și discută potențiale intervenții terapeutice direcționate către astrocite.
