Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Tulburarea de anxietate socială (TAS) este prezentată ca o cauză majoră, dar subdiagnosticată a refuzului școlar la copii și adolescenți, care merită o recunoaștere clinică mai mare. Articolul discută prevalența TAS, manifestările clinice, comorbiditățile și abordările terapeutice actuale, apelând la o atenție renovată și la o posibilă redefinire în DSM pentru a aborda neglijarea clinică a acesteia.
Cercetătorii au utilizat învățarea automată pe date de RMN structurală de la peste 6.000 de participanți pentru a examina dacă persoanele cu tulburare de anxietate generalizată prezintă îmbătrânire cerebrală accelerată în comparație cu controalele sănătoase. Deși nu s-au găsit dovezi de îmbătrânire accelerată, studiul a identificat o variabilitate mai mare în vârsta creierului prezisă în rândul pacienților cu GAD, cu severitatea simptomelor corelând cu diferențele de vârstă cerebrală independent de medicație sau comorbidități.
Acest studiu pilot a evaluat fezabilitatea și eficacitatea antrenamentului de modificare a abordării-evitării bazat pe emoții (eAAMT) pentru tulburarea de anxietate socială, în care participanții au învățat să împingă/tragă credințe disfuncționale/funcționale pe ecranul unui smartphone folosind gesturi și expresii emoționale. Rezultatele au arătat că participanții care au primit eAAMT au experimentat reduceri mai mari ale simptomelor de anxietate comparativ cu condițiile de control pe parcursul a patru sesiuni de 30 de minute și evaluare de urmărire la 28 de zile.
Acest studiu a examinat modul în care traumele din copilărie sunt legate de hikikomori (retragerea socială severă) la persoanele cu tulburare de anxietate socială, testând dacă distorsiunile cognitive mediază această relație. Rezultatele au arătat că persoanele cu TAS au avut scoruri semnificativ mai mari pentru traumă, distorsiune cognitivă și hikikomori decât controalele sănătoase, cu distorsiuni cognitive care mediază parțial efectul traumei din copilărie asupra severității hikikomori.
Acest studiu de neuroimagistică realizat pe 295 de participanți identifică o conectivitate redusă și dispersată asemănătoare stromelor în putamenul rostral al persoanelor cu anxietate cu debut în tinereță, în comparație cu controalele, corelată invers cu severitatea anxietății. Rezultatele sugerează că un raport crescut de conectivitate matrice striată în strome poate fi un factor predispozant neuroanatomic pentru tulburările de anxietate.
