Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Aceasta este o colecție de rezumate de postere din conferința educațională hibridă ASCIP 2022 ținută la Kansas City, prezentând cercetări și prezentări profesionale pe teme de rănire a măduvei spinării. Rezumatele (P1-P25) reprezintă contribuții științifice din partea profesioniștilor în domeniul rănirilor măduvei spinării.
Această analiză sistematică și meta-analiză a examinat neurofeedback-ul bazat pe ritm sensorimotor (SMR) pe EEG ca intervenție non-invazivă a interfeței creier-mașină în mai multe condiții neurologice. Meta-analiza a 203 de indivizi nu a găsit niciun beneficiu semnificativ al neurofeedback-ului la pacienții cu accident vascular cerebral în comparație cu alte terapii, cu dovezi de calitate limitată din cauza constrângerilor metodologice din studiile disponibile.
O analiză epidemiologică retrospectivă pe 41 de pacienți cu leziuni ale măduvei spinării (LMS) a identificat accidentele de trafic ca fiind cauza principală (56,1%), cu predominanță la bărbații tineri (vârsta medie 26,5 ani, 82,9% bărbați). Constatările subliniază necesitatea unor campanii de prevenire a LMS direcționate către această populație de înalt risc.
Acest studiu a evaluat fiabilitatea test-retest a măsurătorilor variabilității frecvenței cardiace (VFC) la 37 de persoane cu leziuni medulare, comparând înregistrări de 5 minute și 1 oră realizate în poziție supinată. Rezultatele au arătat că înregistrările de 1 oră au oferit o fiabilitate mai bună pe mai mulți parametri VFC (corelații intraclasă 0,13-0,71) în comparație cu înregistrările de 5 minute, iar participanții cu tetraplegie au demonstrat o fiabilitate generală mai scăzută.
Această analiză examinează zeci de ani de cercetare experimentală și clinică asupra leziunilor traumatice ale măduvei spinării, concluzionând că intervențiile cu tratament unic (medicamente, factori de creștere, transplantul de celule) au produs doar îmbunătățiri clinice modeste, în ciuda rezultatelor semnificative obținute în modelele animale. Autorii susțin că reabilitarea eficientă necesită depășirea abordărilor terapeutice izolate pentru a explora strategii combinate care vizează mecanismele multiple ale leziunilor secundare.
