Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest articol analizează posibile legături între boala cu corpuri Lewy (o afecțiune neurodegenerativă caracterizată prin acumularea de alfa-sinucleină) și ADHD, încercând să afle dacă ar putea exista mecanisme neurobiologice sau caracteristici clinice comune între aceste afecțiuni. Cercetarea reprezintă o analiză clinică legitimă a relației dintre diferite tulburări neurologice.
Acest studiu a analizat asocierile dintre cronotip (preferințele privind somnul și starea de veghe), trăsăturile autiste și simptomele psihiatrice la 97 de copii și adolescenți cu ADHD, utilizând chestionare standardizate adresate părinților și copiilor. Cronotipul a prezentat corelații pozitive semnificative cu simptomele depresive, fobia socială, anxietatea de separare și simptomele ADHD, simptomele depresive și comportamentele opoziționale fiind factori predictivi ai preferințelor cronotipice în analiza de regresie.
Acest review narativ examinează relația dintre restricția creșterii fetale (FGR) și dezvoltarea tulburării spectrului autist (ASD) și tulburii de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD). Deși tulburile neuroevolutive au fost asociate cu greutatea scăzută la naștere și prematuritate, autorii remarcă faptul că dovezile directe care leagă FGR de ASD sau ADHD rămân limitate și variabile.
O reanaliză a unui studiu de asociere la nivel genomic, realizată pe un eșantion de 38.691 de cazuri de ADHD, a identificat faptul că polimorfismele cu un singur nucleotid din genele asociate cu receptorii NMDA și cu plasticitatea sinaptică prezintă un risc genetic disproporționat pentru ADHD. Rezultatele susțin modelele neurobiologice care indică o disfuncție glutamatergică în patogeneza ADHD.
Un studiu longitudinal finlandez realizat pe un eșantion de 457 de copii a urmărit evoluția ADHD-ului între vârstele de 7 și 16 ani, fără a lua în considerare efectele medicației, analizând modul în care experiențele negative din copilărie (ACE) au influențat persistența simptomelor și remisia. Scorurile ACE mai ridicate au fost asociate în mod semnificativ cu o remisie parțială a ADHD (unele simptome persistente neatingând pragul de diagnostic), ceea ce sugerează că adversitățile din copilărie pot influența evoluția naturală a ADHD.
