Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu clinic randomizat și controlat evaluează utilizarea oxitocinei intranazale ca potențială intervenție terapeutică pentru adulții cu tulburare din spectrul autist. Studiul folosește o metodologie riguroasă de tip dublu-orb pentru a evalua eficacitatea, deși dovezile generale privind utilizarea oxitocinei în cazul TSA rămân contradictorii și neconcludente.
Această analiză bibliometrică a examinat 314 articole peer-reviewed (2000–2023) despre sexualitate și afectivitate la persoanele autiste în mai multe limbi și țări. Au apărut trei clustere cheie de cercetare care abordează vulnerabilitatea/victimizarea la copii, educația sexuală cuprinzătoare pentru adolescenți și suportul tranziției pentru adulți.
Acest studiu transversal a analizat profilurile intelectuale și neuropsihologice ale unui număr de 40 de adulți cu TSA, utilizând instrumente de evaluare standardizate, constatând scoruri IQ mai scăzute în majoritatea domeniilor cognitive în comparație cu populația generală, deși scorurile medii s-au menținut în intervalul normal. Modelele de performanță au inclus puncte forte relative în ceea ce privește cunoștințele verbale față de cele non-verbale, precum și diferențe semnificative în ceea ce privește raționamentul fluid, memoria de lucru și procesarea vizual-spațială.
Acest studiu epidemiologic sistematic estimează că, la nivel global, în 2021, aproximativ 61,8 milioane de persoane (1 din 127 de persoane) se încadrau în spectrul autismului, prevalența variind în funcție de sex și de grupele de vârstă. Cercetarea a utilizat o analiză riguroasă de metaregresie bayesiană a datelor internaționale pentru a cuantifica povara asupra sănătății, măsurată în ani trăiți cu dizabilitate și ani de viață ajustați în funcție de dizabilitate, cu implicarea semnificativă a persoanelor cu autism pe tot parcursul procesului de studiu.
Sindromul Asperger, descris pentru prima dată de Hans Asperger în 1944, a fost inițial listat ca o diagnostic distinct în DSM-4, dar a fost încorporat în categoria mai largă a tulburării spectrului autist în DSM-5. Această reclasificare reflectă recunoașterea științifică crescândă că autismul există pe un spectru cu niveluri variabile de severitate și caracteristici asociate, deși schimbarea rămâne un subiect al dezbaterii în curs în comunitatea autistă.
