Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu validează o adaptare franceză a Chestionarului Tulburării de Joc Online (OGD-Q) bazată pe criteriile DSM-5 și ICD-11 în 256 de participanți francofoni cu vârsta cuprinsă între 14-53 de ani. Analizele psihometrice au confirmat structura unidimensională a instrumentului cu consistență internă excelentă și corelații semnificative cu jocurile problematice și emoțiile negative.
Un studiu calitativ cu 15 tați cu tulburări de adicție a explorat modul în care adicția afectează paternitatea și a identificat cinci domenii cheie în care tații au nevoie de suport țintit, cazurile de tulburări de consum de substanțe prezentând nevoi mai mari de suport decât cazurile de adicție comportamentală. Cercetarea sugerează că recunoașterea rolului tatălui în tratamentul adicției poate crește motivația pentru schimbare și poate beneficia atât părintele, cât și copiii lor.
Acest studiu transversal a comparat 24 de adulți cu sindrom Down cu 28 de adulți cu alte etiologii ale dizabilității intelectuale, evaluând independența funcțională, funcția cognitivă, performanța fizică și starea nutrițională. Cercetarea a investigat dacă sindromul Down este asociat cu o vulnerabilitate mai mare la declinul cognitiv și fizic în timpul îmbătrânirii.
Această analiză sistematică sintetizează dovezi din 14 studii clinice randomizate controlate (462 de participanți) care examinează intervenții de fiziologie pentru reabilitarea echilibrului la copiii cu sindromul Down, inclusiv antrenament izocenetic, Pilates, hipoterapie, terapie prin vibrație și stimulare vestibulară. Rezultatele demonstrează îmbunătățiri în rezultatele legate de echilibru pe mai multe tipuri de intervenție, în special atunci când sunt combinate cu abordări fiziologice convenționale.
Un studiu clinic randomizat controlat a examinat o intervenție de 17 săptămâni administrată de părinți, care a vizat abilități numerice timpurii și modelele matematice la 12 copii cu sindromul Down (vârsta 2-5 ani). Intervenția a produs îmbunătățiri semnificative în modelarea matematică, dar nu și în secvențele de numărare, sugerând potențialul beneficiu pentru dezvoltarea gândirii matematice timpurii la această populație.
