Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Parkinsonismul tardiv este un sindrom indus de medicamente care persiste după încetarea administrării antagoniștilor dopaminei, dar definițiile actuale pot fi incomplete. Autorii propun rafinarea definiției la parkinsonismul „persistent non-progresiv" pentru a-l distinge mai bine de boala Parkinson progresivă și remarcă prognosticul mai favorabil la pacienții vârstnici.
Acest studiu a dezvoltat un algoritm automated de deep learning pentru a calcula indicele de parkinsonism cu rezonanță magnetică (MRPI) din scanări MRI cerebrale pentru a diferenția boala Parkinson de paralizia supranucleară progresivă. Metoda automated a obținut o AUC de 0,85 pentru diferențierea între cele două condiții și a demonstrat o corelație puternică cu evaluările manuale ale radiologilor, reducând potențial variabilitatea diagnostică și îmbunătățind procesul decizional clinic.
Acest studiu a examinat nivelurile quinazei inducibile de serum și glucocorticozi 1 (SGK1) în celulele sângelui periferic și serul a 32 de pacienți cu boala Parkinson față de 34 de controale, găsind SGK1 semnificativ redus și α-sinucleină oligomerică ridicată la subiecții cu PD. Analiza ROC a demonstrat că nivelurile SGK1 din PBMC au discriminat eficient pacienții cu PD de controale (AUC=0,85), sugerând o valoare potențială ca biomarker pentru identificarea bolii.
Această analiză genetică cuprinzătoare a variantelor SLC25A46 în boala Parkinson pe un eșantion de 19.573 de cazuri și 11.748 de controale din mai multe origini ancestrale nu a găsit nicio asociere semnificativă între variantele rare non-sinonime și riscul de boală. Deși variantele raportate anterior au fost identificate, analiza sarcinii și comparațiile caz-control nu au susținut un rol cauzal al mutațiilor SLC25A46 în boala Parkinson idiopatică.
Acest studiu clinic a cuantificat instabilitatea posturală la 28 de pacienți cu boala Parkinson, utilizând un test de tracțiune instrumentat cu urmărire optokinetică, identificând un biomarker bazat pe timp (Timp total = 3,64 secunde) care a diferențiat răspunsurile stabile de cele instabile cu o precizie de 83,2%. Rezultatele au arătat că instabilitatea posturală răspunde la tratamentul cu levodopa și se corelează cu mecanismele dopaminergice, oferind un instrument de măsurare obiectiv pentru evaluarea clinică și farmacologică.
