Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu analizează deficiențele de control motor fin la persoanele cu paraplegie completă, examinând modul în care leziunea măduvei spinării afectează funcționarea mâinii și a degetelor. Cercetarea contribuie la înțelegerea mecanismelor neurologice și a consecințelor funcționale ale leziunilor complete ale măduvei spinării.
Această analiză post hoc a unui studiu randomizat controlat desfășurat în China a evaluat dacă liraglutida (un agonist al receptorului GLP-1) reduce recurența accidentului vascular cerebral în mod diferit, în funcție de nivelurile de rezistență la insulină, la pacienții cu accident vascular cerebral ischemic minor sau AIT și diabet de tip 2. Eficacitatea tratamentului a variat semnificativ în funcție de starea de rezistență la insulină, observându-se un beneficiu mai mare la pacienții cu rezistență la insulină crescută la momentul inițial.
Pacienții cu boli reumatice autoimune (cum ar fi lupusul și vasculita) prezintă un risc semnificativ mai ridicat de accident vascular cerebral, de 1,3-2,5 ori mai mare decât cel al populației generale, acesta survenind adesea la vârste mai tinere din cauza inflamației sistemice și a leziunilor vasculare mediate imun. Această sinteză prezintă dovezile științifice privind fiziopatologia accidentului vascular cerebral, strategiile de prevenire și rezultatele reabilitării post-accident vascular cerebral specifice populațiilor cu afecțiuni reumatologice.
Acest studiu a analizat dacă nivelurile plasmatice ale ergotioneinei și ale metabolitului său, hercynina, sunt corelate cu rezistența la declinul cognitiv la persoanele în vârstă fără demență, care prezintă patologie amiloidă de tip Alzheimer. Un metabolism mai ridicat al ergotioneinei (raportul HC:ET) a atenuat relația dintre biomarkerii amiloizi și declinul cognitiv, sugerând că rolul neuroprotector potențial al ergotioneinei justifică investigații suplimentare.
Această revizuire sistematică a cinci studii care au implicat peste 1,6 milioane de participanți analizează modul în care complicațiile microvasculare ale diabetului — în special neuropatia și nefropatia — cresc riscul de demență, cu rapoarte de risc cuprinse între 1,12 și 1,26. Controlul glicemic deficitar (HbA1c) și variabilitatea acestuia contribuie în mod independent la declinul cognitiv, fiecare creștere cu 1% a HbA1c fiind asociată cu o creștere de 8% a riscului de demență.
