Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Aceasta este o corecție metodologică la un studiu care aplică cadrul de emulare a încercărilor țintă pentru a analiza datele studiului CONFIRM privind tratamentele sclerozei multiple recidivante-remitente. Cercetarea extinde analiza pentru a examina efectele tratamentului în subgrupuri de pacienți folosind metode riguroase de inferență cauzală.
Acest studiu retrospectiv de cohortă examineaza relația dintre declinul cognitiv în mai multe domenii și progresiunea dizabilității motoare la pacienții cu scleroza multiplă. Cercetarea documentează modul în care SM afectează diverse funcții cognitive alături de dizabilitatea fizică, contribuind la înțelegerea poverii bolii în populațiile cu SM.
Acest studiu transversal a comparat funcția olfactivă și volumul cerebral la 65 de pacienți cu scleroză multiplă (43 cu forme recidivante-remitente și 22 cu forme secundar progresive) folosind teste standardizate de miros și imagistică prin RMN. Pacienții cu scleroză multiplă secundar progresivă au prezentat scoruri olfactive mai mici decât cei cu forme recidivante-remitente, deși diferențele de volum cerebral nu au rămas semnificative după ajustarea pentru vârstă și volum intracranian.
Acest studiu retrospectiv a identificat 36 de pacienți cu atât scleroza multiplă (SM) cât și hidrocefalie normotensivă idiopatică (HNNI), examinând modul în care cele două condiții se prezintă concomitent și răspund la tratament. Pacienții au variat de la diagnostic posibil la definitiv de HNNI, cu tulburarea de mers fiind universală și majoritatea prezentând disfuncție vezicală, cu rezultate urmărite după testele de drenaj cu volum mare și plasarea de derivații ventriculoperitoneal.
Această recenzie examinează modul în care reclasificările DSM-5 și ICD-11 ale sindromului post-commoție persistentă au creat o lacună diagnostică prin focalizarea exclusivă pe deficitele cognitive, omițând manifestările non-cognitive, cum ar fi disfuncția vestibulară, cefalele, tulburările autonome și ale somnului. Autorii evidențiază dezacord diagnostic substantial, estimări ale prevalenței variind între 11,4% și 38,7%, și propun separarea diagnosticului de atribuirea cauzalității, recunoscând că consecințele cognitive și non-cognitive pot fi disociate prin mecanisme neurale comune.
