Sindromul Persistent Post-Comoție: Decalajul Diagnostic După Reclasificarea DSM-5 și ICD-11

Acesta este un preprint: un studiu făcut public înainte de recenzarea de către alți specialiști (peer review). Rezultatele sunt preliminare și se pot schimba — tratează-le cu prudență.

Această recenzie examinează modul în care reclasificările DSM-5 și ICD-11 ale sindromului post-commoție persistentă au creat o lacună diagnostică prin focalizarea exclusivă pe deficitele cognitive, omițând manifestările non-cognitive, cum ar fi disfuncția vestibulară, cefalele, tulburările autonome și ale somnului. Autorii evidențiază dezacord diagnostic substantial, estimări ale prevalenței variind între 11,4% și 38,7%, și propun separarea diagnosticului de atribuirea cauzalității, recunoscând că consecințele cognitive și non-cognitive pot fi disociate prin mecanisme neurale comune.