Spectrul autist și particularitățile asociate.
909 articoleAcest studiu de neuroimagistică a examinat structura cerebeloasă și neurochimia excitator-inhibitoare la copii autisti versus neurotipi folosind RMN și spectroscopie. Copiii autisti au prezentat regiuni cerebeloase Crus I și II mai subțiri, cu corelații între grosimea redusă a substanței gri și dezechilibrul glutamat-GABA alterat legat de diferențele sociale, comportamentale și senzoriale din autism.
Cercetătorii au identificat variante genetice în gena MECP2 de pe cromozomul X care pot explica parțial de ce autismul este diagnosticat aproximativ de patru ori mai frecvent la băieți decât la fete. Acest studiu evaluat de specialiști sugerează mecanismele biologice care stau la baza diferențelor legate de sex în prevalența și diagnosticul autismului.
Un studiu al Universității din Colorado Anschutz oferă dovezi că echitația ar putea ajuta la reducerea hiperactivității și la îmbunătățirea provocărilor comportamentale și emoționale la copiii cu autism și alte condiții psihiatrice. Deși terapia echină este o intervenție complementară recunoscută, rezultatele variază individual și nu ar trebui să înlocuiască tratamentele de bază bazate pe dovezi, cum ar fi terapia comportamentală sau sprijinul structurat.
Acest studiu bibliometric cartografiază peisajul cercetării privind depresia comorbidă în sindromul Tourette pe baza a 2.311 publicații, urmărind modul în care focusul cercetării a evoluat de la controlul ticurilor și farmacologie la comorbiditățile psihiatrice și rezultatele funcționale. Temele cheie identificate includ interconexiuni puternice între ST, OCP, ADHD și depresie, cu neuromodulația care apare ca o zonă semnificativă de cercetare în tratament.
Acest studiu analizează profilurile cognitive ale copiilor cu ADHD utilizând testul standardizat de inteligență WISC-R, examinând modul în care trăsăturile autiste concomitente afectează modelele de performanță. Cercetarea investighează punctele forte și slabe cognitive diferențiate pe parcursul prezentărilor ADHD cu grade variate de caracteristici ale spectrului autist.
Acest studiu observațional a analizat profilele elementale ale părului scalpului de la 127 de copii autişti și 96 de copii neurotipi din Uruguay, găsind diferențe statistice semnificative în concentrațiile de aluminiu, crom, plumb, bariu, calciu și magneziu între grupuri. Sexul biologic a fost identificat ca fiind cel mai puternic determinant al compoziției elementale a părului, în timp ce semnificația clinică a acestor alterări elementale subtile pentru autism rămâne neclarificată.
Acest studiu a examinat dacă expunerea prenatală la acid valporic (VPA) la șobolani—un model animal propus al tulburării spectrale autiste—produce o persistență comportamentală crescută comparativ cu controalele. Folosind o procedură în trei faze de extinție și reapariție, cercetătorii nu au găsit diferențe semnificative în persistență între animalele expuse la VPA și animalele de control, deși bărbații au arătat o reapariție mai mare decât femelele, indiferent de condiția prenatală.
Această cercetare integrează date genetice și transcriptomice din multiple surse pentru a identifica gene (XRN2, PPP3CA) și căi biologice comune între sindromul X fragil și tulburarea spectrului autist, dezvăluind mecanisme biologice distincte care stau la baza acestor condiții. Studiul utilizează cartografierea conectivității pentru a prioritiza molecule mici cu potențiale mecanisme terapeutice pe baza semnăturilor transcripționale asociate genetic.
Acest studiu pilot de tip caz-control examinează dacă autoanticorpii maternali împotriva receptorului alfa al acidului folic și nivelurile materne de acid folic în timpul sarcinii sunt asociate cu tulburarea spectrului autist la urmași. Cercetarea explorează potențialii biomarkeri prenatali și factorii nutriționali ca factori care contribuie la riscul de autism prin metodologie științifică riguroasă.
Autismul este o condiție neuroevolutivă care afectează comunicarea și procesarea informațiilor, mulți indivizi autişti experimentând dificultăți în interacțiunea față în față, în special în contexte rapid schimbătoare sau care depind de indicii nonverbale. Cercetarea explorează modul în care platformele de rețele sociale creează comunități semnificative și rețele de suport pentru tinerii autişti.
Cercetări analizând date genetice de la 187.000 de adulți vârstnici au constatat că adulții cu ADHD au un risc de peste 4 ori mai mare de a dezvolta demență comparativ cu cei fără ADHD. Studiul oferă dovezi genetice care susțin o legătură epidemiologică stabilită între diagnosticul de ADHD la adult și vulnerabilitatea crescută la demență în vârstă.
Acest studiu retrospectiv pe 121 de pacienți a examinat dacă parametrii metabolici ai imagisticii PET cu [18F]FET preoperatoriu se corelează cu prezentarea convulsiilor în gliomele de grad inferior (grade WHO 2-3). Pacienții cu captare tumidală măsurabilă care s-au prezentat cu convulsii au arătat o activitate metabolică semnificativ mai mare (valori TBRmax și TBRmean) comparativ cu cei fără convulsii, sugerând că biomarkerii imagistici pot prezice riscul epilepsiei la pacienții cu gliom.
Această trecere sistematică în revistă a 43 de publicații compară stările de flux cu experiențele atenționale legate de autism și ADHD, cum ar fi hiperfocusul, inerția autistă și monotropismul. Deși aceste stări împărtășesc caracteristici precum concentrarea intensă, ele diferă fundamental: inerția autistă împiedică tranzițiile dintre sarcini, monotropismul implică o focalizare rigidă și inflexibilă, iar hiperfocusul este adesea involuntar și marcat de dereglare emoțională, contrastând cu natura adaptivă și orientată pe obiective a fluxului.
Acest studiu genomic a analizat relațiile genetice între condiții neuroevolutive utilizând date de asociere la nivel genomic și modelare cu ecuații structurale. Rezultatele indică faptul că un model genetic cu doi factori explică mai bine autismul și ADHD decât un factor genetic unic subiacent, cu asociații genetice diferențiale care implică dezvoltarea motorie.
Această recenzie examinează deficitele de limbaj în patru condiții neurologice majore—boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, scleroza multiplă și boala Parkinson—evidențiind cum deficitul subtil de limbaj poate determina declinul cognitiv mai larg. Autorii discută substraturile neuroanatomice, manifestările clinice și instrumentele emergente de evaluare a vorbirii bazate pe învățarea automată pentru detectarea acestor disfuncții de limbaj adesea trecute cu vederea.
Acest studiu a comparat modele de activitate neuroognitivă și electrică cerebrală în 84 de tineri cu ADHD, 90 cu OCD și 136 de controale sănătoase folosind o sarcină de flancare, găsind profile specifice tulburării: ADHD a arătat variabilitate crescută a timpului de reacție și componente modificate de monitorizare a erorilor, în timp ce OCD a arătat acuratețe redusă la sarcină și negativitate crescută legată de erori. Ambele afecțiuni au prezentat o acumulare redusă de dovezi post-decizionale reflectată în diferențe diminuate ale amplitudinii Pe-Pc, sugerând deficite comune în mecanismele de ajustare comportamentală în ciuda semnăturilor de performanță distincte.
Acest studiu de asociere genetică pe 595 de participanți (366 de copii cu autism, 229 de controale) a identificat o asociere semnificativă între polimorfismul SOD2 rs4880 și susceptibilitatea la autism, cu frecvență mai mare a alelei T la copiii afectați. Expresia genică SOD2 redusă s-a corelat cu simptome comportamentale crescute, inclusiv anxietate și deficiență în comunicare, sugerând că stresul oxidativ poate contribui la patofisiologia autismului.
Această revizuire sistematică și meta-analiză a evaluat intervențiile bazate pe artă vizuală pentru îmbunătățirea inteligenței emoționale și a abilităților socio-emoționale la copiii cu autism (vârsta 3-18 ani), încorporând dovezi de neuroimagistică despre funcția atipică a amigdalei-prefrontale și fusiformă. Analiza a 14 studii (521 de participanți din șapte țări) a constatat că intervențiile artistice sunt asociate cu îmbunătățiri mici până la moderate în rezultatele legate de inteligența emoțională.
