Boala Parkinson și tulburări de mișcare.
476 de articoleAcest studiu a examinat factorii asociați cu povara îngrijitorului în rândul a 85 de îngrijitori ai pacienților cu boala Parkinson, folosind instrumente validate, inclusiv Zarit Burden Interview și scale de coping. Rezultatele au identificat severitatea motoră/non-motoră a pacientului, anxietatea îngrijitorului și strategiile de coping ca predictori semnificativi ai poverii îngrijitorului.
Acest articol analizează rolul exercițiilor fizice în gestionarea sarcopeniei (atrofia musculară) la pacienții cu boala Parkinson, abordând o comorbiditate semnificativă care afectează calitatea vieții. Lucrarea pare să discute intervențiile bazate pe dovezi științifice și direcțiile viitoare de cercetare pentru optimizarea strategiilor de tratament bazate pe exerciții fizice în rândul acestei populații.
Un studiu de coorta mare, bazat pe comunitate, care a inclus 86.229 de pacienți cu diabet tip 2, a constatat că utilizarea anumitor medicamente antidiabetice (inhibitori DPP4, meglitinide și tiazolidinedinone) era asociată cu un risc semnificativ mai scăzut de a dezvolta boala Parkinson în comparație cu metformina. Asociația a fost identificată prin analiza datelor din registre, utilizând modele de regresie Cox dependente de timp, ajustate pentru vârstă, sex și comorbiditati.
Acest studiu a examinat factorii de mediu și de stil de viață asociați cu dezvoltarea bolii Parkinson în purtători de mutații GBA1, comparând 59 de purtători non-manifestanți, 62 de controale și 107 pacienți cu PD asociat GBA1. Expunerea la pesticide/solvenți a crescut semnificativ riscul de PD în purtătorii GBA1, în timp ce fumatul a avut efect protector; pacienții în stadiu incipient cu GBA1-PD au prezentat caracteristici prodomale mai severe (tulburări de somn REM, constipație, hiposmie, deficite cognitive) decât purtătorii non-manifestanți.
Această scrisoare discută metode de detectare a hipotensinei ortostatice la boala Parkinson, comparând protocoalele de trecere de la poziția culcat la stand și de la ședere la stand. Autorii susțin că testarea de la ședere la stand cu praguri ajustate de tensiune arterială rămâne o abordare practică și valoroasă de screening, în ciuda ratelor mai mari de detectare cu metodele de trecere de la poziția culcat la stand.
Această recenzie examinează abordările neurochirurgicale istorice și contemporane pentru boala Parkinson, inclusiv lezionarea bilaterală a ganglionilor bazali și tehnicile emergente de ablaţie prin ultrasunete focalizate ghidate de RMN. Articolul discută motivele pentru care lezionarea bilaterală a fost abandonată din cauza evenimentelor adverse, modul în care stimularea profundă bilaterală a devenit standard, și prezintă dovezi din studii preliminare care sugerează posibila reintroducere a strategiilor de lezionare bilaterală.
Cercetătorii au dezvoltat un model de învățare automată XGBoost utilizând date de la senzori purtabili din testul Timed Up and Go instrumentalizat pentru a evalua obiectiv răspunsul la levodopa la 42 de pacienți cu boala Parkinson. Predicțiile modelului au arătat o concordanță puternică (ICC = 0,95) cu testul standard de provocare acută cu levodopa și au demonstrat o valoare predictivă pozitivă de 94%, ceea ce sugerează că această abordare poate oferi o alternativă mai obiectivă și mai convenabilă la scalele de evaluare clinică subiective.
Acest studiu de cohortă de amploare națională din Suedia a examinat 28.568 de pacienți cu boala Parkinson pentru a determina dacă boala vasculară crește riscul de leziuni din căderi. Boala vasculară a fost asociată cu un risc semnificativ crescut de leziuni din căderi, în special în primele șase luni de la debutul bolii vasculare, cu efecte variabile în funcție de vârsta la diagnosticul bolii Parkinson și atenuate pe parcursul perioadelor mai lungi de urmărire.
Acest studiu evaluează dacă analiza prin RMN, inclusiv interpretarea vizuală și abordările bazate pe învățarea automată, îmbunătățește acuratețea diagnosticului timpuriu pentru boala Parkinson, paralizia supranucleară progresivă și atrofia multisistemică în comparație cu diagnosticul clinic singur. Rezultatele au arătat că lectura vizuală a RMN a îmbunătățit acuratețea diagnosticului cu 14,3% comparativ cu criteriile clinice, cu îmbunătățiri suplimentare atunci când s-a combinat cu evaluarea clinică.
Un studiu retrospectiv pe 103 pacienți cu boala Parkinson care au suportat stimulare cerebrală profundă a constatat că rezultatele motorii au fost similare între purtătorii de variante genetice (LRRK2 p.G2019S, GBA1) și non-purtători pe parcursul unui follow-up de 10 ani. Purtătorii de variante GBA1 au prezentat un risc crescut de episoade psihotice și declin cognitiv comparativ cu non-purtătorii, în timp ce statusul LRRK2 nu a afectat semnificativ rezultatele non-motorii.
Un studiu retrospectiv longitudinal pe 234 de pacienți cu Parkinson a identificat un punct de schimbare semnificativ în traiectoria IMC care a apărut aproximativ 3,73 ani după diagnostic, cu scădere accelerată a greutății după aceasta. Înainte de acest punct de schimbare, IMC a rămas relativ stabil, dar după diagnostic a arătat o scădere marcată asociată cu disfuncția gastrointestinală, un simptom non-motor frecvent al bolii.
Acest studiu nested caz-control de 502.304 participanți din UK Biobank a identificat 3.049 cazuri prediagnostice de boală Parkinson și a constatat că nefumatorii aveau un risc semnificativ crescut de BP, asociația fiind mai puternică mai aproape de diagnostic. Analiza temporală a relevat un punct de inflexiune critic aproximativ 7,5 ani înainte de diagnosticul de Parkinson, sugerând mecanisme biologice complexe care stau la baza relației inverse binecunoscute dintre fumat și boala Parkinson.
Un studiu longitudinal pe patru ani bazat pe chestionare a constatat că pacienții cu boala Parkinson au experimentat creșteri semnificative ale scorurilor de oboseală în perioada pandemiei COVID-19, cu agravarea severității oboselii între 2021 și 2024, chiar și după ajustarea pentru scorurile inițiale și alte simptome non-motorii. Constatările sugerează că factori legați de pandemie sau progresia bolii pe termen lung pot fi responsabili de exacerbarea oboselii în această populație.
Acest raport de caz prezintă o manifestare neobișnuită a bolii Parkinson cu debut precoce asociată cu gena DJ1, care include retinita pigmentară, extinzând astfel fenotipul clinic cunoscut al acestei forme genetice. Descoperirea sugerează că mutațiile genei DJ1 pot afecta atât sistemul neurologic, cât și cel retinian, aspect relevant pentru înțelegerea mecanismelor bolii și pentru consilierea genetică în cazurile de boală Parkinson cu debut precoce.
Această recenzie examinează dovezile preclinice și clinice pentru terapia cu celule stem mezenchimale (CSM) în boala Parkinson, explorând mecanismele lor neuroprotectoare, anti-inflamatorii și regenerative. Autorii discută derivații CSM, cum ar fi secretomele și exozomii, ca potențiale tratamente, analizând în mod critic provocările de livrare, momentul administrării și preocupările legate de siguranța pe termen lung.
Cercetătorii au utilizat algoritmi de învățare automată pentru a analiza videoclipuri cu sarcini motrice standardizate (atingerea degetelor, mișcarea mâinii, agilitatea picioarelor) și au extras caracteristici cinematice pentru a diferenția pacienții cu Parkinson în stadiu incipient de controalele sănătoase. Abordarea combinată a atins 86% acuratețe în detectarea bolii, depășind evaluarea clinică tradițională a acestor simptome motrice subtile.
Acest studiu longitudinal de 2 ani a analizat modelele EEG la 63 de pacienți cu boala Parkinson și 58 de controale sănătoase, identificând anormalități oscilatorii specifice care se corelează cu declinul motor și cognitiv. Oscilaţiile theta mai ridicate în regiunile parietale și oscilaţiile gamma mai scăzute au prezis o progresie motorie rapidă și modificări cognitive, sugerând că biomarkerii bazați pe EEG ar putea ajuta clinicienii să monitorizeze traiectoria bolii.
Acest studiu a comparat factorii reproductivi și hormonali între femeile cu boala Parkinson cu debut precoce (înainte de vârsta de 50 de ani), boala cu debut târziu (după vârsta de 50 de ani) și controalele neafectate. Pacienții cu debut precoce au arătat o utilizare mai mare a contraceptivelor hormonale, în timp ce pacienții cu debut târziu au avut mai multe intervenții chirurgicale pelviene și o utilizare mai mare a terapiei hormonale perimenauzale, ceea ce sugerează că factorii hormonali pot influența momentul prezentării bolii Parkinson la femei.