Crize epileptice și managementul lor.
328 de articoleAceastă analiză examinează modul în care receptorul de neurotrofină p75 (p75NTR) contribuie la dezvoltarea epilepsiei prin modificarea echilibrului neurotransmițătorilor și creșterea expresiei pro-BDNF/p75NTR în celulele cerebrale. Autorii sintetizează dovezile actuale privind căile mecanice care leagă supraexpresia p75NTR de epileptogeneză și de patogeneza crizelor.
Această analiză de caz examinează situația unui șofer care suferă de epilepsie de lungă durată și care a provocat un accident rutier în timpul unei stări de tulburare profundă a conștiinței indusă de o criză, abordând modul în care instanțele stabilesc răspunderea penală în astfel de situații. Autorii pledează pentru extinderea cadrelor juridice, astfel încât acestea să impună o evaluare medicală multidisciplinară și măsuri terapeutice, mai degrabă decât măsuri pur penale, pentru a preveni incidente viitoare și a reduce la minimum complicațiile psihiatrice.
Acest studiu retrospectiv a evaluat monoterapia cu lacosamidă (LCM) la 55 de pacienți adulți cu epilepsie, comparând pe cei cu (n=19) și fără (n=36) comorbidități psihiatrice pe parcursul a 6 luni. Ambele grupuri au obținut >80% libertate de crize cu efecte adverse psihiatrice minime (un caz de iritabilitate), iar doi pacienți cu anxietate au experimentat ameliorarea simptomelor, sugerând că LCM este bine tolerată la pacienții cu epilepsie cu condiții psihiatrice preexistente.
Această meta-analiză a 25 de studii observaționale (24.596 de sarcini) a constatat că femeile însărcinate cu epilepsie care suferă de crize prezintă un risc crescut de naștere prin cezariană, depresie peripartum, naștere prematură și nou-născuți cu greutate mică pentru vârsta gestațională, în comparație cu cele care nu suferă de crize. Analiza a examinat, de asemenea, modul în care factorii socioeconomici pot influența controlul crizelor în timpul sarcinii.
Hemisferotomia este o tehnică neurochirurgicală care constă în deconectarea unui emisfer cerebral pentru a controla crizele severe, rezistente la tratamentul medicamentos, la copiii care au suferit un traumatism cranian. Această intervenție specializată este luată în considerare atunci când epilepsia cu originea într-un singur emisfer nu poate fi gestionată cu medicamente, oferind posibilitatea controlului crizelor prin deconectarea anatomică a creierului, mai degrabă decât prin îndepărtarea țesutului.
Această analiză mecanicistă examinează disfuncțiile comune ale canalelor ionice (în special variantele genelor KCNQ1, KCNH2 și SCN5A) care pot determina simultan predispoziția la crize convulsive și anomalii ale repolarizării cardiace, propunând un cadru integrat de „ionocanalopatie cardio-cerebrală” pentru înțelegerea riscului de SUDEP. Autorii discută implicațiile critice pentru evaluarea siguranței medicamentelor anticonvulsive și pentru strategiile de medicină de precizie la pacienții cu vulnerabilități neurologice și cardiace suprapuse.
Acest studiu examinează tiparele de sincronizare electrică cerebrală în timpul crizelor, utilizând analiza rețelelor EEG cu metode aplicabile la diferiți pacienți. Cercetarea contribuie la înțelegerea mecanismelor neurofiziologice care stau la baza propagării crizelor și poate oferi informații utile pentru evaluarea clinică sau abordările terapeutice.
Acest studiu transversal a validat un chestionar de autoevaluare (EST-Q) destinat evaluării factorilor declanșatori percepuți ai crizelor la 100 de adulți cu epilepsie din Brazilia. Modulul de bază, compus din șapte itemi, a demonstrat o consistență internă adecvată pentru cercetarea la nivel de grup, dar o fiabilitate insuficientă pentru deciziile clinice individuale, analiza factorială exploratorie indicând o structură predominant unidimensională.
Crizele focale cu alterare a conștiinței (denumite anterior crize parțiale complexe), cu originea în lobul temporal, se manifestă frecvent prin simptome psihiatrice, inclusiv tulburări comportamentale și afective, incidența maximă fiind înregistrată în rândul populației vârstnice. Acest raport de caz descrie un adult în vârstă a cărui psihoză tranzitorie a fost atribuită în cele din urmă activității convulsive, mai degrabă decât unei boli psihiatrice primare, evidențiind dificultatea diagnosticării psihozei asociate convulsiilor la pacienții geriatrici.
Acest studiu demonstrează că nivelurile proteinei huntingtină influențează apariția unei tulburări convulsive spontane la șoarecii FVB/N, reducerea nivelului de huntingtină crescând frecvența crizelor, în timp ce supraexprimarea acesteia previne complet apariția crizelor. Rezultatele ridică aspecte importante în ceea ce privește terapiile de reducere a nivelului de huntingtină aflate în curs de testare pentru boala Huntington, sugerând posibile efecte adverse asupra susceptibilității la crize, ca urmare a scăderii nivelurilor de huntingtină de tip sălbatic.
Acest studiu a comparat trăsăturile de personalitate și tiparele de atașament la 25 de pacienți cu crize non-epileptice de origine psihogenă (PNES), 23 de pacienți cu epilepsie și 20 de subiecți sănătoși din grupul de control, utilizând chestionare psihologice standardizate. Pacienții cu PNES au prezentat scoruri IQ mai scăzute și diferențe modeste în ceea ce privește trăsăturile de personalitate (amabilitate și deschidere) în comparație cu subiecții din grupul de control, dar nu s-au înregistrat diferențe semnificative în ceea ce privește stilurile de atașament sau satisfacția față de viață.
Acest studiu retrospectiv a analizat înregistrările sistemului național de asigurări de sănătate din Germania pentru a evalua parcursurile terapeutice în cazul epilepsiei și respectarea ghidurilor de practică clinică, identificând o prevalență națională de 0,67%, 36% dintre pacienți fiind clasificați ca refractari la tratamentul medicamentos. Cercetarea a validat datele centrelor de epilepsie din cadrul spitalelor prin compararea cu bazele de date naționale, în vederea evaluării trimiterii în timp util către specialiști și a recomandărilor privind tratamentul optim.
Această analiză sistematică a literaturii de specialitate a examinat modul în care este definită și operaționalizată „absența crizelor” în cadrul studiilor clinice, al evaluărilor de reglementare și al evaluărilor tehnologiilor medicale pentru tratamentele împotriva epilepsiei. Analiza a evidențiat o variabilitate semnificativă a definițiilor privind „absența crizelor” în funcție de populația de pacienți, tipul de criză, contextul clinic și metodele analitice, subliniind necesitatea unor definiții standardizate pentru a îmbunătăți comparabilitatea rezultatelor tratamentului.
Acest studiu retrospectiv multicentric a evaluat trecerea a 77 de pacienți (46 cu dizabilitate intelectuală) de la levetiracetam la brivaracetam din cauza efectelor secundare neuropsihiatrice, constatând o reducere a convulsiilor >50% în 40% și că antecedentele psihiatrice au prezis efectele secundare cu levetiracetam, dar nu cu brivaracetam. Nu au fost găsite diferențe semnificative în rezultatele principale între pacienții cu și fără dizabilitate intelectuală.
Această cercetare propune un model de învățare profundă pentru a detecta automat crizele epileptice prin analiza activităților fizice ale pacienților și a semnalelor EEG ale creierului, abordând necesitatea clinică a unui diagnostic timpuriu și precis. Studiul utilizează tehnici de învățare automată pentru a clasifica epilepsia fără inginerie intensivă a caracteristicilor manuale, cu potențialul de a îmbunătăți acuratețea diagnosticului în setări clinice.
Acest studiu a evaluat trei metode de transformare facială bazate pe IA (morphing, substituție și cartoonizare) aplicate videoclipurilor cu crize epileptice ale pacienților pentru a proteja intimitatea, păstrând în același timp caracteristicile seizurii din punct de vedere clinic. Cartoonizarea a oferit echilibrul optim între deidetificare și păstrarea semiologiei faciale necesare pentru evaluarea clinică, conform evaluării clinicienilor experți.
O Anchetă Naţională Confidenţială a examinat calitatea asistenţei medicale acordate pacienţilor adulţi admişi la spital după o criză epileptică. Recensiunea identifică deficienţele clinice şi organizaţionale şi recomandă schimbări specifice pentru a îmbunătăţi rezultatele pacienţilor şi calitatea asistenţei medicale.
Această cercetare propune o metodologie îmbunătățită de învățare profundă pentru detectarea crișelor epileptice din semnale EEG cu un singur canal, utilizând rețele neurale grafice cu reprezentări ale vecinilor ponderați. Abordarea rezolvă provocările legate de eficiența computațională și învățarea multi-domeniu prin combinarea reprezentărilor grafice în domeniul timp și frecvență pentru a îmbunătăți acuratețea detectării crizelor.