← Toate temele

Anxietate

Îngrijorare excesivă, tensiune, atacuri de panică.

383 de articole
← Toate secțiunile

Studii și știri

StudiuAnxietateÎncredere bună01.07.2026

Îmbunătățirea controlului atenției vs. modificarea prejudecăților specifice amenințărilor în tulburarea de anxietate socială: un studiu randomizat controlat

Acest studiu randomizat controlat (RCT), realizat pe un eșantion de 50 de pacienți cu tulburare de anxietate socială (SAD), a comparat terapia de recompensă muzicală condiționată de privire (GC-MRT) axată pe fețe care exprimă amenințare cu cea axată pe forme, constatând reduceri comparabile ale simptomelor în ambele grupuri. Rezultatele sugerează că îmbunătățirea generală a controlului atenției, mai degrabă decât modificarea prejudecății specifice amenințării, ar putea fi mecanismul-cheie care stă la baza beneficiului terapeutic în cazul anxietății sociale.

StudiuAnxietateÎncredere bună01.07.2026

Pot grupurile de exersare a tehnicilor din terapia comportamentală dialectică să trateze tulburarea de anxietate socială? O analiză integrativă

Această analiză integrativă examinează dacă grupurile de dezvoltare a abilităților din cadrul terapiei comportamentale dialectice (DBT-SG) pot trata în mod eficient tulburarea de anxietate socială (SAD), în special la pacienții cu idei suicidare, prin evaluarea dovezilor recente și propunerea unor modalități prin care abilitățile DBT vizează factorii cognitivi-cheie care mențin anxietatea. Autorii concluzionează că DBT-SG se dovedește promițătoare în reducerea atât a gândurilor suicidale, cât și a simptomelor de anxietate care afectează funcționarea socială și emoțională, concentrându-se pe patru domenii terapeutice: eficacitatea interpersonală, atenția conștientă, reglarea emoțiilor și toleranța la stres.

StudiuAnxietateÎncredere bună01.07.2026

Stimularea cerebrală neinvazivă în tratamentul tulburării de anxietate generalizată: revizuire sistematică și metaanaliză

Această meta-analiză a șapte studii clinice randomizate și controlate a examinat eficacitatea tehnicilor de stimulare cerebrală neinvazivă (rTMS, cTBS, tDCS) în tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele au arătat că cTBS și rTMS au fost mai eficiente decât tDCS, înregistrându-se îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește scorurile de anxietate și ratele de remisie, deși durerile de cap au reprezentat un efect secundar mai frecvent în grupurile de tratament.

StudiuAnxietateÎncredere înaltă01.07.2026

Un singur tratament cu MM120 (lizergidă) în tulburarea de anxietate generalizată: un studiu clinic randomizat

Un studiu clinic de fază 2b, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, a evaluat administrarea unei doze unice de lisergidă (MM120) în doze cuprinse între 25 și 200 µg la 198 de adulți cu tulburare de anxietate generalizată moderată până la severă, în 22 de centre ambulatorii din SUA. Studiul a evaluat relațiile doză-răspuns utilizând scale standardizate de evaluare a anxietății, cu evaluatori independenți care nu cunoșteau tratamentul administrat, pentru a determina profilurile de eficacitate și siguranță.

StudiuAnxietateÎncredere bună30.06.2026

Anna vs. Judith: Un studiu randomizat controlat care compară terapiile psihodinamice și cognitiv-comportamentale aplicate cu ajutorul inteligenței artificiale în tratamentul tulburării de anxietate socială

Acest studiu clinic randomizat și controlat compară două abordări psihoterapeutice bazate pe inteligența artificială — terapia psihodinamică și terapia cognitiv-comportamentală — în tratarea tulburării de anxietate socială. Studiul evaluează eficacitatea sistemelor terapeutice automatizate în furnizarea unor intervenții bazate pe dovezi științifice.

StudiuAnxietateÎncredere bună26.06.2026

Validitatea și invarianța măsurării scalei GAD-7 la adulții ucraineni în timp de război

Acest studiu validează scala de anxietate GAD-7 pe un eșantion ucrainean format din 1.101 de adulți în perioada de război, utilizând analiza factorială confirmatorie și analiza de rețea pentru a examina modul în care se manifestă anxietatea în funcție de vârstă, sex, statutul de strămutare și grupurile socio-economice. Rezultatele arată că scala își păstrează validitatea în majoritatea subgrupurilor, deși adulții mai tineri și cei mai în vârstă prezintă simptome centrale de anxietate diferite, ceea ce are implicații pentru intervențiile clinice personalizate.

StudiuAnxietateÎncredere bună26.06.2026

Microbiota fecală a pacienților cu tulburare de anxietate socială induce un comportament asemănător anxietății la șoareci

În cadrul acestui studiu experimental, s-a transplantat microbiota fecală de la pacienți cu tulburare de anxietate socială la șoareci tratați cu antibiotice, observându-se o creștere a comportamentelor de tip anxietate, alături de modificări ale compoziției microbiene intestinale (creșterea proporției de Bacteroidota, scăderea numărului de producători de butirat) și modificări metabolice. Rezultatele oferă dovezi mecaniciste privind existența unei legături între microbiota intestinală și tulburările de anxietate, deși rezultatele obținute pe modele animale necesită validare în cadrul studiilor efectuate pe oameni înainte de aplicarea clinică.

StudiuAnxietateÎncredere bună26.06.2026

Neuromodulație adaptativă ghidată spectral prin EEG pentru tulburarea de anxietate socială: un raport de caz privind stimularea magnetică transcraniană repetitivă personalizată

Acest raport de caz descrie rezultatele obținute la un pacient cu tulburare de anxietate socială de tipul „exclusiv de performanță”, tratat cu stimulare magnetică transcraniană repetitivă personalizată (PrTMS), ghidată de analiza spectrală a EEG. Îmbunătățirile clinice privind anxietatea socială, comportamentul de evitare și starea de spirit au fost însoțite de modificări ale caracteristicilor spectrale ale EEG (creșterea puterii undelor alfa, scăderea puterii undelor delta), ceea ce sugerează că PrTMS merită studiat mai amănunțit ca tratament adjuvant, deși sunt necesare studii clinice randomizate controlate la scară largă pentru validare.

StudiuAnxietateÎncredere bună26.06.2026

Reinterpretarea imaginilor mentale în tratamentul tulburării de anxietate generalizată: o serie de cazuri clinice pilot

Acest studiu pilot a analizat fezabilitatea și eficacitatea tehnicii de rescriptare a imaginilor mentale, o tehnică psihoterapeutică, la 18 persoane cu tulburare de anxietate generalizată, în cadrul a 10 ședințe săptămânale. Tratamentul a dus la reduceri semnificative ale simptomelor, măsurate prin scale standardizate (îngrijorare, anxietate, depresie), care s-au menținut la evaluarea de urmărire efectuată după 3 luni, peste jumătate din eșantion prezentând o îmbunătățire semnificativă din punct de vedere clinic și un nivel ridicat de satisfacție.

StudiuAnxietateÎncredere înaltă22.06.2026

Comportamentele Asociate Anxietății la Adulții în Vârstă: Comparații pe Grupe de Vârstă și Asociații cu Tulburarea de Anxietate Generalizată

Acest studiu a examinat manifestările comportamentale legate de anxietate la 321 de adulți mai vârstnici versus 273 de adulți mai tineri, constatând că adulții mai vârstnici se angajează mai frecvent în comportamente de planificare excesivă și verificare, dar caut mai rar asigurări comparativ cu omologii lor mai tineri. În ciuda diferențelor comportamentale, comportamentele legate de anxietate au arătat asociații comparabile cu simptomele GAD în ambele grupuri de vârstă, sugerând că literatura existentă privind anxietatea se aplică adulților mai vârstnici și oferind profiluri diagnostice mai clare pentru GAD în vârstă avansată.

StudiuAnxietateÎncredere bună21.06.2026

Comorbiditate psihiatrică și caracteristicile convulsiilor în convulsiile non-epileptice psihogene: Un studiu de corelație clinică

Acest studiu investighează dacă caracteristicile convulsiilor în convulsiile psihogene non-epileptice (CPNE)—evenimente care seamănă cu epilepsia fără activitate EEG anormală—pot prezice tulburări psihiatrice concomitente, cum ar fi depresia, anxietatea și tulburarea de panică. Cercetătorii au comparat pacienții cu CPNE cu și fără condiții psihiatrice comorbide, constatând că caracteristicile semiologice singure nu prezic în mod fiabil prezența comorbidității psihiatrice.