Paradoxul dintre singurătate și izolare în autism: gestionarea nevoilor sociale și a preferinței pentru timpul petrecut singur
Această analiză narativă explorează motivele pentru care persoanele cu autism se confruntă adesea cu un nivel ridicat de singurătate, preferând în același timp solitudinea mai mult decât colegii lor fără autism, fenomen denumit „paradoxul SOLO”. Autorii atribuie acest model diferențelor de comunicare socială, hipersensibilității senzoriale și nevoilor sociale nesatisfăcute și discută modul în care acesta poate fi corelat cu retragerea extremă sau cu utilizarea problematică a internetului.