Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Cercetătorii au identificat modele biologice distincte în creierul pacienților cu scleroză multiplă, care sunt corelate cu ritmul de progresie și gravitatea bolii. Aceste modele au o componentă genetică, ceea ce ar putea explica de ce la unele persoane boala avansează rapid, în timp ce la altele starea rămâne stabilă pe perioade îndelungate.
Cercetătorii au constatat că celulele imune încărcate cu picături de grăsime provenite din mielina deteriorată se acumulează în țesutul cerebral afectat de scleroză multiplă în stadiu avansat și pot trece de la o stare reparatorie la una proinflamatorie. Această descoperire oferă indicii cu privire la motivul pentru care evoluția sclerozei multiple variază de la un pacient la altul și ar putea sta la baza unor noi abordări terapeutice.
În cadrul acestui studiu s-a utilizat microscopia confocală corneană pentru a detecta pierderea fibrelor nervoase corneene ca potențial biomarker al neurodegenerării în boala Parkinson, atrofia multisistemică și paralizia supranucleară progresivă. Densitatea fibrelor nervoase corneene a fost semnificativ redusă în toate cele trei grupuri de pacienți în comparație cu subiecții sănătoși din grupul de control, modificările cele mai pronunțate fiind observate în cazul atrofiei multisistemice, ceea ce sugerează că această tehnică de imagistică ar putea contribui la diferențierea acestor afecțiuni neurodegenerative.
Stimularea auditivă ritmică (RAS) își dovedește eficacitatea în îmbunătățirea mersului, a echilibrului și în prevenirea căderilor în cazul bolii Parkinson, prin mecanisme care implică sincronizarea neuronală și cuplarea oscilatorie a creierului. Cercetările sugerează că intervențiile bazate pe RAS ar putea aborda și alte simptome ale bolii Parkinson și s-ar putea extinde la tulburările parkinsoniene atipice, deși sunt necesare studii suplimentare.
Acest studiu a identificat factori prognostici pentru recuperarea funcției motorii a membrelor superioare la 190 de pacienți cu leziuni cronice ale măduvei spinării la nivel cervical, utilizând o evaluare neurologică standardizată (clasificarea ASIA) și teste funcționale (testul Van Lushot). Analiza discriminantă liniară a evaluat 10 potențiali predictori pentru a determina pragurile de rezultat funcțional, oferind medicilor estimări bazate pe dovezi privind potențialul de reabilitare al pacienților tetraplegici.
