Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu a examinat prevalența sindromului metabolic în 100 de pacienți cu leziuni ale măduvei spinării, constatând că 42% îndeplineau criteriile diagnostice, cu rate semnificativ mai ridicate la pacienții cu paraplegie în comparație cu cei cu tetraplegic. Durata bolii, diferențele de gen și măsurile independenței funcționale au fost asociate cu prezența sindromului metabolic.
Un studiu preliminar a evaluat antrenamentul cu robot exoschelet echilibrat prin gravitație pentru pacienții cu tetraplegie, arătând îmbunătățiri semnificative în forța musculară și amplitudinea de mișcare ale umerului și cotului pe parcursul a șase sesiuni de antrenament. Deși au fost observate îmbunătățiri în performanța sarcinilor funcționale, acestea nu au fost semnificative din punct de vedere statistic, sugerând că dispozitivul prezintă promisiuni pentru recuperarea motorie în ciuda limitărilor în transferul la activitățile zilnice.
Această revizuire sistematică de tip „umbrelă” a sintetizat 20 de revizuiri sistematice pentru a evalua prevalența și factorii asociați ai tulburărilor psihice la pacienții cu leziuni traumatice ale măduvei spinării, identificând depresia (până la 43%), sindromul de stres posttraumatic (PTSD) (până la 62%), anxietatea (27%) și consumul periculos de alcool (≥50%) ca principale motive de îngrijorare. Printre factorii de risc comuni s-au numărat durerea, gravitatea leziunii, sprijinul social redus și strategiile de adaptare inadecvate, deși dovezile privind intervențiile eficiente au fost limitate.
Acest studiu transversal pe 100 de persoane cu leziune cronică a măduvei spinării a găsit o prevalență a durerilor la umăr de 34% în săptămâna anterioară, cu rate mai ridicate la pacienții cu tetraparezie și dureri mai des bilaterale la utilizatorii scaunelor cu roți. Tratamentele nefarmacologice, cum ar fi exercițiul fizic, masajul și TENS, au fost utilizate în mod obișnuit, în timp ce intervențiile farmacologice au fost relativ rare în această populație.
Acest studiu retrospectiv a identificat trei clase distincte de traiectorii ale rezultatelor integrării în comunitate la 238 de adulți cu leziune spinală cronică în Catalonia pe parcursul a 19 ani după leziune, folosind modelarea mixturii de creștere. Independența funcțională motorie, depresia și severitatea leziunii (tetraplegia versus paraplegia) au apărut ca predictori semnificativi ai unor modele diferite de integrare în comunitate pe termen lung.
