Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu analizează profilurile proteice în scleroza multiplă pentru a identifica biomarkeri și a înțelege mecanismele bolii la nivel molecular. Abordările proteomice ajută la elucidarea căilor patofioziologice și pot informa strategiile diagnostice sau terapeutice în SM.
Acest studiu validează scala MSIS-29 pentru măsurarea impactului fizic și psihologic al sclerozei multiple folosind analiza Rasch pe 5.921 de pacienți urmăriți timp de până la 5 ani. Scala a demonstrat o bună potrivire și putere discriminatorie în funcție de factorii demografici și clinici, cu praguri minime de schimbare importantă stabilite pentru monitorizarea progresiei bolii.
Acest articol examinează dacă domeniul SM are o înțelegere biologică suficientă pentru a adopta un model de clasificare bazat pe continuum în loc să se bazeze pe diagnosticurile categorice tradiționale. Autorii evaluează dovezile actuale privind mecanismele bolii și modelele de progresie pentru a determina pregătirea pentru implementarea unui cadru informat din perspectiva biologiei.
Această cercetare examinează dacă compoziția microbiomului intestinal ar putea servi drept biomarker pentru diagnosticarea sau predicția evoluției sclerozei multiple. Studiul explorează relația dintre comunitățile bacteriene din intestin și progresiunea bolii SM, o zonă recunoscută de cercetare în patofizioiogia SM.
Un studiu multicentru prospectiv a măsurat nivelurile serice de lanț ușor de neurofilament (sNfL) și proteina acidi fibrillari gliali (sGFAP) la 115 pacienți cu scleroză multiplă cu remisiuni-recăderi tratați cu ocrelizumab pe parcursul unui an pentru a identifica biomarkeri care să prezică răspunsul la tratament. Nivelurile inițiale ridicate de sNfL și sGFAP au fost asociate cu eșecul tratamentului din cauza inflamației continue, în timp ce majoritatea pacienților cu progresie fără recăderi au prezentat niveluri scăzute de sNfL, ceea ce sugerează că acești biomarkeri pot ajuta la prezicerea care pacienți vor atinge remisia activității bolii.
