Polimorfismele Genetice în Tulburarea Depresivă Majoră: Neuroplasticitate, Reglarea Stresului și Eterogenitatea Clinică
Această recenzie examinează variante genetice în căile serotoninergice, neurotrofice, dopaminergice și de răspuns la stres (SLC6A4, BDNF, COMT, FKBP5, CRHR1) asociate cu susceptibilitatea la depresie și răspunsul la tratament. Autorii contextualizează acești polimorfismi în cadrul sistemelor neurobiologice incluzând funcția axei HPA și neuroplasticitatea, remarcând efecte modeste și dependente de populație, și discută interacțiunile poligenetice și epigenetice ca mecanisme potențiale care stau la baza heterogenității clinice în tulburarea depresivă majoră.
