Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Această recenzie examinează relația dintre proteina autofagiei Atg5 și scleroza multiplă, sintetizând dovezi din studii pe culturi celulare, animale și umane pentru a propune că nivelurile crescute de Atg5 pot contribui la autofagia disfuncțională, neurodegenerare și inflamație. Autorii sugerează că țintirea căilor autofagiei, în special Atg5, ar putea reprezenta o abordare terapeutică nouă pentru managementul SM.
Acest studiu a evaluat prevalența și severitatea disfuncției intestinale la 447 de pacienți cu SM folosind trei scale de evaluare validate, găsind simptome intestinale la 53,7% dintre participanți cu rate semnificativ mai mari în SM progresiv comparativ cu formele remitent-recidivante. Severitatea disfuncției intestinale a corelat cu durata bolii, nivelul de invaliditate și fenotipul bolii, confirmând-o ca o complicație clinic relevantă, dar sub-recunoscută a SM.
Un pacient cu scleroză multiplă remitentă-recidivantă a dezvoltat petehii (pete mici de sânge) și epistaxă (sângerări nazale) după a doua doză de alemtuzumab, o terapie imunosupresoare. Cazul subliniază importanța vigilenței clinice și managementului oportun al acestor efecte adverse cunoscute, pe măsură ce utilizarea alemtuzumabului se extinde în tratamentul sclerozei multiple.
Un studiu transversal pe 145 de pacienți cu SM din Arabia Saudită a constatat că nivelurile mai ridicate de activitate fizică au fost semnificativ asociate cu scoruri mai bune ale calității vieții, în special în rândul celor 41,7% din pacienții foarte activi. Cercetarea a utilizat chestionare standardizate pentru a măsura activitatea fizică și starea de sănătate, evidențiind că disponibilitatea pentru exercițiu și gestionarea simptomelor sunt factori importanți în îmbunătățirea calității vieții pentru pacienții cu SM.
Acest studiu investigheaza relatia dintre factorii sociodemografici (varsta, sex, educatie, statut ocupational) si caracteristicile clinice cu severitatea oboselii la pacientii cu scleroza multipla. Intelegerea acestor determinanti poate ajuta la identificarea populatiilor cu risc inalt si la informarea interventiilo r tintite pentru managementul oboselii in SM.
