Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Cercetătorii au identificat modele biologice distincte în creierul pacienților cu scleroză multiplă, care sunt corelate cu ritmul de progresie și gravitatea bolii. Aceste modele au o componentă genetică, ceea ce ar putea explica de ce la unele persoane boala avansează rapid, în timp ce la altele starea rămâne stabilă pe perioade îndelungate.
Cercetătorii au constatat că celulele imune încărcate cu picături de grăsime provenite din mielina deteriorată se acumulează în țesutul cerebral afectat de scleroză multiplă în stadiu avansat și pot trece de la o stare reparatorie la una proinflamatorie. Această descoperire oferă indicii cu privire la motivul pentru care evoluția sclerozei multiple variază de la un pacient la altul și ar putea sta la baza unor noi abordări terapeutice.
Această analiză de sinteză a examinat 10 studii care au investigat modul în care leziunile cerebrale traumatice ușoare (mTBI) afectează conectivitatea funcțională a creierului, măsurată prin EEG la copii. Cinci studii au constatat diferențe semnificative între grupurile cu mTBI și cele de control, analiza rețelelor cerebrale dovedindu-se mai eficientă pentru urmărirea schimbărilor în timp decât metodele alternative.
În cadrul acestui studiu s-a utilizat microscopia confocală corneană pentru a detecta pierderea fibrelor nervoase corneene ca potențial biomarker al neurodegenerării în boala Parkinson, atrofia multisistemică și paralizia supranucleară progresivă. Densitatea fibrelor nervoase corneene a fost semnificativ redusă în toate cele trei grupuri de pacienți în comparație cu subiecții sănătoși din grupul de control, modificările cele mai pronunțate fiind observate în cazul atrofiei multisistemice, ceea ce sugerează că această tehnică de imagistică ar putea contribui la diferențierea acestor afecțiuni neurodegenerative.
Stimularea auditivă ritmică (RAS) își dovedește eficacitatea în îmbunătățirea mersului, a echilibrului și în prevenirea căderilor în cazul bolii Parkinson, prin mecanisme care implică sincronizarea neuronală și cuplarea oscilatorie a creierului. Cercetările sugerează că intervențiile bazate pe RAS ar putea aborda și alte simptome ale bolii Parkinson și s-ar putea extinde la tulburările parkinsoniene atipice, deși sunt necesare studii suplimentare.
